Povestea elefantului Jumbo, care a inspirat filmul de animație Dumbo

 

Elefantul African Jumbo,  primul animal de circ cunoscut la nivel internațional, care ar fi inspirat povestea „Dumbo”, a fost un „superstar alcoolic”. A fost adorat de britanici și a fost hrănit cu pâine chiar de Regina Victoria, dar a avut un sfârșit tragic.

Elefantul Jumbo s-a născut în preajma Crăciunului din anul 1860, undeva la granița de azi dintre Sudan și Etiopia. Când avea numai doi ani, mama sa a fost ucisă de vânătorii din Sudan.

Jumbo a fost capturat și vândut unui italian, Lorenzo Casanova, care făcea trafic cu animale africane. Micul elefant a locuit mai întâi la grădina zoologică din Paris, „Jardin des Plantes”. Apoi, în anul 1865, a fost cumpărat de grădina zoologică din Londra, unde și-a primit și numele cu care a rămas cunoscut. Numele „Jumbo” ar însemna „salut” sau „șef” în limba Swahili.

A devenit iubit în Regatul Unit. L-a îndrăgit chiar și Regina Victoria

La acea vreme, oamenii erau dornici să afle mai multe despre fauna africană. Mulți erau familiarizați cu elefanții asiatici, însă cei africani erau mai mari și mai puțin comuni, iar Jumbo a făcut senzație. Îngrijitorul lui în Londra a fost Matthew Scott.

Elefantul a devenit favoritul copiilor, mai ales că acesta îi plimba pe spate. La Grădina zoologică din Londra, Jumbo a fost vizitat de peste un milion de copii, printre care tinerii Winston Churchill, Theodore Roosevelt și alți copii ale unor celebre dinastii din Europa.

Victoria a Regatului Unit vizita des grădina zoologică și, de multe ori, îl hrănea pe Jumbo cu pâine.

Mai mult, supraveghetorul Matthew Scott, cu care elefantul a fost de nedespărțit până la sfârșitul vieții, îl servea din când în când cu câte un bidon de bere tare sau o sticlă de whisky. Scott susținea că alcoolul îi era benefic animalului, întrucât acționa asupra lui ca un „elixir al sănătății” și îi stimula creșterea. Ulterior, s-a dovedit că alcoolul nu îl ajuta.

Avocatul și zoologul britanic Philip Lutley Sclater mărturisea că în cadrul Societății zoologilor din Londra, pe care o conducea, a fost pusă problema uciderii elefantului, întrucât acesta a devenit prea periculos pentru a mai putea fi ținut într-o grădină zoologică publică.

În anul 1882, antreprenorul și showman-ul american Phineas Taylor Barnum, proprietarul circului The Greatest Show on Earth, care a încercat de multe ori să cumpere diferite lucruri celebre din Anglia, a propus Societății zoologilor să îi vândă elefantul pentru 10.000 de dolari americani. Afacerea a fost acceptată la o adunare a societății, fapt ce a stârnit o nemulțumire masivă în regat.

În aprilie 1882, elefantul Jumbo a ajuns cu un vapor la New York, unde a fost primit cu aplomb. Jumbo a fost transportat pe o platformă specială trasă de 16 cai și împinsă de doi elefanți, într-o paradă de amploare, ce consta în defilarea de-a lungul Broadway-ului spre hipodromul Madison Square Garden, în acompanierea muzicală a trei fanfare.

Proprietarii elefantului Jumbo au avut succesul la care sperau în America. Însă, viața animalului urma să se încheie tragic. De regulă, „colosul elefanților” ieșea pe arenă însoțit de elefantul pitic Tom Thumb („Tom cel pitic”), care, după Barnum, trebuia să accentueze dimensiunile mari ale lui Jumbo.

În seara de 15 septembrie 1885, trupa lui Barnum, aflată în turneu în sudul Canadei, și-a încheiat prestația în orașul St. Thomas, provincia Ontario. Jumbo, însoțit de Matthew Scott și elefantul pitic Tom Thumb, se îndreptau către vagonul lor.

Trenul se afla pe unica linie de rezervă de pe lângă calea ferată cu o singură linie care trecea prin oraș, în timp ce vagonul celor doi elefanți se afla pe linia principală, iar pentru a ajunge la el, trebuiau să traverseze linia de rezervă. Jumbo a fost accidentat de tren și a murit.

Sscheletul a fost donat Muzeului Național de Istorie Naturală din New York, unde se află și acum.