Cum să-ți ucizi propriul balaur în 6 paşi

 

Specialiștii în neuroștiințe ne spun că fiecare zi ar trebui să înceapă cu un gând de recunoștință. După ce ne-am smerit, ne-am iertat (sau nu), ne-am împăcat şi cu cei buni, şi cu cei mai puţini milostivi, suntem din nou faţă în faţă cu noi. Aceiaşi oameni, doar cu câteva experienţe în plus şi în curs de a trăi noi momente. Unul ar fi cel al demnităţii, al luptei cu sine şi cu cei din jur, dacă este nevoie. Dacă nu avem exemple, ne putem uita la viaţa Sfântului Gheorghe. Iconografia ni-l prezintă călare, doborând cu suliţa un balaur, un simbol ce arată lupta dintre bine şi rău. Exemplul lui poate fi preluat şi aplicat în orice situaţie şi în orice domeniu. Totul începe cu o nevoie sau o dorinţă – de a trăi mai bine, de a fi mai buni, mai fericiţi, de a renunţa la umilinţe. Dacă nu ştiţi cum să procedaţi, vă putem ajuta cu câteva sfaturi, după modelul lecturilor americane – câţiva paşi utili în sacrificarea oricărui balaur.

1. Clarifică-ţi ideile – vezi ce nu-ţi mai place, alege ce doreşti să faci şi porneşte la drum. Nu-ţi place regimul politic, spune clar şi repetă cele spuse. Cui? Celor pe care i-ai ales ori i-au ajutat să câştige prin neprezentarea ta la vot. Vin europarlamentarele, ai grijă ce votezi!

2. Lămureşte-ţi nemulţumirile. Nu-ţi place sistemul educaţional, eşti supărat că odorul vine mereu acasă cu note mici, pune mâna pe telefon şi întreabă-i pe profesori de ce ar merita să fie plătiţi. Dacă răspunsul lor te-a lămurit, taie-i juniorului banii de buzunar. Decât să-i arunce prin cluburi, mai bine îţi cumperi tu o bere. Calmează nervii şi aduce iluzia binelui.

3. Renunţă la şpagă. Nu doar de a o primi, ci şi de a oferi. Gestul este la fel de toxic în ambele cazuri. Dacă te ştii ciubucar, vezi până unde te poţi întinde şi aminteşte-ţi că şi peştii mari cad în plasa propriei lăcomii. Dacă eşti dintre cei care deschid portofelul ori de câte ori nu pot rezolva altfel o problemă e timpul să te gândeşti cât munceşti tu pentru gheşefturile pe care le împarţi. Dacă e vorba de şpaga la medic, cumpără ac şi aţă şi coase-i buzunarele halatului.

4. Fă-ţi planuri. Alte tale, nu ale altora. Vezi exact ce îşi place să faci şi ce nu, vezi unde greşeşti şi din ce motiv, vezi cine îţi este alături şi întrebă-te de ce. Găseşte un motiv pentru care să te bucuri de ceea ce faci şi fă totul cu pasiune. Luptă cu obstacolele, chiar dacă sunt legiferate. Nu lăsa funcţionarii să-şi bată joc de tine obligându-te să stai la cozi ore în şir ori să te plimbe pe la ghişee câte o zi întreagă doar fiindcă ei nu ştiu să fie organizaţi. Peste tot există şi condică de reclamaţii, nu doar caiet de sugestii.

5. Cunoaşte-ţi valoarea. Nu lăsa pe nimeni să-ţi tai din avânt, nu-ţi împărtăşi planurile cu nimeni şi nu mai înghiţi gogoşi. Arată ce poţi şi cere recunoaştere pentru asta, altfel oricare pigmeu se va simţi paraleu în faţa ta şi-ţi va arăta cum trebuie să trăieşti. Aşa s-a întâmplat cu tot felul de oamenii care ne conduc – dau legi fără să iasă din birouri, stabilesc coordonate de viaţă fără să ştie nimic despre oameni şi cer leafă pentru asta. Ei îşi cunosc valoarea, chiar dacă este mică.

6. Pune preţ pe tine. Da, şi oamenii au preţ, pot fi obiecte de inventar în propriile vieţi. Dacă vei ajunge la casare, să ştii că eşti vinovat pentru asta. Aşa apar monopolurile, aşa câştigă mereu concurenţa, prin nepriceperea celor din jur de a-şi da valoare propriei vieţi. Se vând ieftin temându-se de ziua de mâine, care oricum vine. Iar dacă ajungi să-ţi plângi de milă ori să-ţi fie ciudă pe tine, înseamnă că nu ţi-ai stabilit preţul corect.

Fiecare din noi are de luptat cu demoni, cu balauri, şi este important să învăţăm să ne cunoaştem propria armată. Să fim mereu noi înşine, să fim responsabili în orice moment, să deschidem larg ochii şi să vedem viaţa aşa cum este, nu cum vor alţii să o privim. Să fim demni şi încrezători şi, dacă este nevoie, să împrumutăm suliţa Sfântului Gheorghe măcar ca să ne doborâm proprii demoni.

Maura ANGHEL