Efectele sindromului „Eu te-am făcut, eu te omor”

 În fiecare colț al lumii, în sute de culturi și sub diferite sisteme sociale, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, figura părintelui a fost una centrală în viața fiecărui copil. Părinții nu sunt doar cei care oferă dragoste, grijă și susținere, ci și cei care modelează, în mod substanțial, dezvoltarea și perspectiva copilului asupra lumii. Însă, există un aspect al parentalității care poate avea un impact profund și adesea subestimat asupra copiilor: caracterul autoritar al părinților.

Caracterul autoritar al părinților se caracterizează prin reguli stricte, disciplină rigidă și o abordare dictatorială față de autoritatea parentală. Acești părinți impun reguli și așteptări fără a lua în considerare opiniile sau nevoile copiilor lor. Deciziile sunt de obicei luate de părinți, iar respectul și obediența sunt considerate cele mai importante virtuți.

„Unul dintre aspectele cele mai evidente ale influenței caracterului autoritar al părinților asupra copiilor este comportamentul acestora din urmă. Copiii crescuți într-un mediu autoritar tind să fie mai retrași, mai timizi și mai puțin încrezători în ei înșiși. Ei pot fi supuși, având dificultăți în exprimarea propriilor opinii sau dorințe. Acești copii pot deveni, de asemenea, extrem de critici față de ei înșiși, având standarde foarte ridicate pe care se simt obligați să le îndeplinească. Pe de altă parte, există și aspecte mai subtile ale influenței caracterului autoritar al părinților. De exemplu, acești copii pot avea dificultăți în dezvoltarea abilităților de luare a deciziilor și în rezolvarea problemelor, deoarece nu li se permite să ia propriile decizii în timp ce sunt în creștere. Ei pot deveni dependenți de ghidarea și aprobarea constantă a autorității părintești și pot avea dificultăți în dezvoltarea autonomiei și independenței”, spune psihoterapeutul Paula Pinescu.

În plus, relațiile interpersonale ale copiilor cu caracteristici autoritare ale părinților lor pot suferi. Ei pot avea dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor sănătoase, deoarece le lipsește abilitatea de a negocia și de a comunica în mod eficient cu alții. Acești copii pot fi mai predispuși la conflicte în relațiile lor, deoarece nu au învățat cum să gestioneze diferitele puncte de vedere sau nevoi.

Un alt aspect important de luat în considerare este efectul pe termen lung al caracterului autoritar al părinților asupra stimei de sine a copiilor. Deși inițial pot părea disciplinați și supuși, acești copii pot dezvolta adesea sentimente de neîncredere în propriile lor capacități și valoare personală. Ei pot simți că nu sunt niciodată suficient de buni sau că nu pot face față cerințelor vieții fără ajutorul constant al altora.

Cu toate acestea, este important să recunoaștem că există și aspecte pozitive ale caracterului autoritar al părinților. În anumite situații, un grad moderat de disciplină și structură poate fi benefic pentru copii, ajutându-i să învețe limitele și să dezvolte auto-disciplina. De asemenea, în anumite culturi sau contexte sociale, caracterul autoritar al părinților poate fi considerat normal și necesar pentru a menține ordinea și disciplina în familie și în comunitate.

Este esențial să găsim un echilibru între autoritatea părintească și încurajarea autonomiei și independenței copiilor. Abordarea autoritară excesivă poate avea consecințe negative pe termen lung și poate afecta dezvoltarea emoțională și socială a copiilor. În schimb, o abordare mai democratică și colaborativă, în care se ia în considerare opiniile și nevoile copiilor, poate contribui la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase și a abilităților sociale și de rezolvare a problemelor.

Părinții pot să-și îmbunătățească abilitățile de parentalitate prin practicarea empatiei și a comunicării deschise cu copiii lor. Ascultarea cu atenție a perspectivei și sentimentelor copiilor și implicarea lor în procesul de luare a deciziilor pot contribui la dezvoltarea unei relații mai sănătoase și mai echilibrate între părinți și copii. În plus, oferirea unui mediu în care copiii se simt în siguranță să-și exprime opiniile și să-și exploreze interesele și pasiunile poate promova o dezvoltare mai armonioasă și mai plină de încredere a acestora.

Caracterul autoritar al părinților poate avea un impact profund asupra dezvoltării copiilor, atât în bine, cât și în rău. Este esențial ca părinții să fie conștienți de efectele pe termen lung ale stilului lor de parentalitate și să încerce să găsească un echilibru între autoritate și sprijin, oferind copiilor oportunități de a-și dezvolta autonomia și încrederea în sine. Prin adoptarea unei abordări mai echilibrate și mai empateice în creșterea și educarea copiilor, putem contribui la crearea unei generații viitoare mai sănătoase și mai echilibrate emoțional.

Teona SOARE