Fricile noastre cele de toate zilele

Se vorbeşte tot mai mult despre beneficiile dezvoltării personale, despre puterea gândului, despre energiile personale cu care putem schimba lumea dacă vom reuşi, mai întâi, să ne  schimbăm pe noi. Şi cum nimic nu este nou sub soare şi totul este într-o ciclitate perfectă, nici teoriile dezvoltării personale nu sunt o inovaţie a ultimului mileniu, ci o răstălmăcire sau o rescriere dacă vreţi, a învăţăturilor vechilor greci, de la care ne-a rămas un bagaj cultural incomensurabil. Din păcate, îl deschide greoi şi nu prea luăm seamă la scrierile lor. Celebrul îndemn aflat pe frontispiciul Oracolului din Delphi, „Cunoaşte-te pe tine însuşi”, este chintesenţa tuturor teoriilor de dezvoltare personală. Iar Sfântul Vasile cel Mare, merge mai departe şi ne sfătuieşte blând „Ia aminte la tine însuţi”, lucru care pe unii i-ar pune pe gânduri, iar pe alţii i-ar bloca. Adică eu nu mă cunosc? Sunt eu, femeie sau bărbat, intelectual sau muritor de rând, arogant sau timid, orgolios sau smerit, un om bun, cu noroc la bani şi mai puţin în dragoste ori invers. Aşa ar definit mulţi fiinţa lor, dar nu ar fi de ajuns fiindcă şi-ar deschise doar o parte din ei.

Omul este mult mai mult decât atât, iar ca să poţi spune acest lucru este nevoie de o cunoaştere atentă a sufletului, a adâncurilor pe care le avem în inimă. Este nevoie de o scrutare a adâncurilor ca să ştim cum suntem cu adevărat, care ne sunt darurile, apoi să ştim ce să facem cu ele. A avea acces la tine însuţi şi a folosi comoara din suflet sunt elementele de bază ale oricărui sistem de coaching, training de dezvoltare personală, team building. „De ce să te cunoşti?” este o întrebare care ar trebui să ne pună pe gânduri pe toţi dacă ne dorim să fim tot ceea ce putem fi, dacă dorim să ne înmulţim proprii talanţi şi ca să putem răspunde la alte două întrebări importante – „Care este cea mai mare bucurie a ta?” ori „Care este cea mai mare frică a ta”? Dacă la ultima interogare mulţi avem răspunsuri legate de pierderea partenerilor, de moarte, de boală ori de faliment sau pierderea casei, la prima nu este uşor uneori să oferim răspunsuri fiindcă s-ar putea să nu le cunoaştem. Suntem obişnuiţi să trăim de multe ori în furii, în mânii, să purtăm războaie cu sau fără motiva, dar ne este greu să ne bucurăm în special de noi înşine.

Cunoaşterea propriei persoane implică şi smerenie, şi respect şi iubire în primul rând faţă de propria fiinţă, apoi faţă de cei din jur. Dar cunoaştere fără scrutarea adâncurilor sufletului nu se poate, după cum nu se poate curaj fără smerenie. Curajul de a-ţi înfrunta propriile frici, propriile eşecuri, de a răspunde cu calm şi demnitate oricărei manifestări negative de la cei din jur. Dacă vreţi, asta ar fi răstălmăcirea îndemnului biblic „Întoarce şi celălalt obraz”. Cu alte cuvinte, fii altfel decât se aşteaptă toţi, fiind tu, cu darurile tale. Înmulţeşte-ţi talanţii şi oferă-ţi-i mereu în dar! Cunoaşte-te, respectă-te şi iubeşte-te!

Maura Anghel