Guvernul nemuncii

 

Oare în care ţară din lume, alta decât România, oamenii mai mult stau decât muncesc? Într-o logică perfectă, starea de bine şi de prosperitate este egală cu eforturile depuse pentru obţinerea ei, adică prin muncă, lucru care în spaţiul mioritic nu se vede.

Primul care dă ton la odihnă este Guvernul, care în fiecare an mai adaugă câte o zi liberă la şirul celor nemuncite. Angajaţii statului au liber să petreacă de Crăciun, de Paşte, de Rusalii, de Sfântul Andrei, de  1 Mai, de 1 Decembrie şi chiar în zilele care preced aceste sărbători religioase sau legale. În plus, angajaţii sistemului plătit de restul populaţiei, adică noi cei din „privat” îşi fac programul de lucru după cum le cer interesele personale. Au de plătit facturi în miezul zilei, bagă textul cu „Plecat pe teren” şi duşi au fost. Trebuie musai să ia copilul de la serbare, scot pancarta „Închis pentru public” (şi chiar aşa este) şi merg să-şi filmeze odorul la prima reprezentaţie de balet. Restul angajaţilor nu-şi permit acest lucru fiindcă au de muncă, nu de umblat brambura.

Lenea este promovată tocmai de Guvern, cel care ar trebui să încurajeze românii să facă tot posibilul ca să-şi arate adevărata valoare. Însă oamenii trimişi să ne conducă ce fac? Ei înşişi chiulesc, îşi prelungesc vacanţele, şi aşa nepermis de lungi, dau libere când le tună ori au chef de grătare şi scurtează numărul zilelor lucrătoare la o treime din an. Când vine vorba despre impozite, sar pe firmele private şi le mulg cât pot fiindcă totul se plăteşte, iar lefurile guvernanţilor trebuie asigurate. Când li se pare că ies prost cu încasările mai bagă un bir – ba taie de la pensionari, ba iau de la gura bursierilor ori mai pun taxa pe aerul respirat.

Nu am auzit nici o decizie de reducere a lefurilor parlamentarilor pe motiv de criză, dar m-am săturat să tot fac găuri în curele şi să le strâng fiindcă aşa spun alţii. Cu ce drept îmi spun ei când şi cum să muncesc şi ce dări trebuie să achit la stat atât timp cât ei nu fac nimic pentru mine? Contribuţii la bugetul sănătăţii plătesc, dar merg la cabinetul privat al medicului, la şomaj cotizez, dar dacă rămân fără loc de muncă tot eu trebuie să mă descurc fiindcă statul nu moarte de grija mea. Una peste alta, îmi explică şi mie cineva de ce angajaţii sistemului bugetar au nevoie de zile libere şi de ce firmele trebuie să fie performante fiindcă altcineva nu are cine munci pentru stat?

În orice ţară civilizată din lume, Guvernul încurajează competiţia şi creează condiţii pentru evoluţia oamenilor, nu le alimentează lenea. La noi este total pe dos. Sunt sute de mii de elevi în ţară care muncesc mult mai mult decât un adult, prin muncă înţelegând participarea la cursuri, la activităţi adiţionale, la competiţii şi pregătirea temelor. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu mulţi dintre părinţii lor care abia aşteaptă un an în care 1 Mai pică în timpul săptămânii pentru a-şi prelungi week-end-ul cu voie de la stat ori pentru a începe săptămâna cu o pauză, având acelaşi consimţământ.

Nu este nevoie să fii cine ştie ce analist ca să-ţi dai seama că românii nu se rup cu munca, iar asta o ştiu cel mai bine agenţii de vânzări. Pentru orice comerţ (fie el de produse ori servicii), ianuarie este o lună moartă, la fel ca şi jumătate din februarie. Treburile se mai dezmorţesc prin martie, apoi urmează Paştele şi 1 Mai, deci iarăşi liber, ceva se mai mişcă prin iunie, iar din iulie deja încep concediile. August ar trebui scoasă din calendar, septembrie începe de pe la jumătate, în octombrie şi noiembrie suntem productivi, iar în decembrie deja vine Crăciunul.

Poziţia mea ar trebui asumată de Guvern, care în loc de taxe mai bine ar tăia din liberele bugetarilor, pe care le plăteşte fiecare dintre cei care muncesc şi de Crăciun, şi de Paşte şi care se întreabă de ce statul încurajează lenea.

Maura Anghel