Povestea pustnicului care de cinci ani locuiește în munții Cugirului

 Dragostea pentru natură l-a determinat pe „supravieţuitorul” Robert Paul Igna să renunţe la viaţa cotidiană şi să se munte în mijlocul naturii, într-o poiană din Munţii Cugirului.

Tânărul în vârstă de 35 de ani a participat la prima ediţie a show-ului TV desfăşurat în Filipine, iar la întoarcere a cumpărat un petec de pământ, a extins cabana care era deja construită aici şi s-a mutat în sălbăticia naturii. Se întâmpla în toamna anului 2015. De atunci, Robert locuieşte într-un veritabil paradis. ”Îmi place să mă consider un împătimit al naturii, al activităţilor sportive şi al sălbăticiei. Apreciez foarte mult activităţile în aer liber, cele de hiking, supravieţuire, orice activitate care te pune în legătură cu mediul înconjurător. De mic am simţit o atracţie deosebită cu natura. Cred că nu aveam 10 ani, când mi-au fost insuflate ideile de apropiere in natură. Îmi amintesc de domnul Gicu Nedea cum îi plăcea să vadă că dăm tot ce avem mai bun din noi în probele de orientare sportivă”, spune Robert.

Acesta a absolvit în 2009 Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport la Cluj-Napoca, secţiunea de înot. Cunoştinţele sale despre acest sport le transmite acum copiilor din Cugir care vor să înveţe să înoate. Organizează cursuri la bazinul de înot al unei pensiuni din zonă, unde are în prezent un număr de 16 copii, între 5 şi 12 ani, pe care îi consideră ”extraordinar de receptivi”.

„Declicul” de la Cluj-Napoca Robert explică decizia de mutare dintr-un oraş cosmopolit cum este Cluj-Napoca, într-o cabană de la Cugir drept rezultatul unui ”declic”.

”Eram în Cluj, la masterat. Ieşeam cu colegii de la facultate la căţărat, la cursuri de supravieţuire, la alergări pe munte. Uneori mă trezeam ţinându-mă de bara de tramvai şi rămâneam doar cu imaginea fixă de unde am fost şi ce am făcut: când eram sus pe o stâncă, când eram pe Tarniţa la scufundări, de la marşurile pe munte. Simţeam că e prea mare ruperea. Astfel am decis să renunţ la viaţa de oraş şi să mă retrag la Cugir”, afirmă tânărul.

A ales locul în aşa fel încât să fie aproape de un izvor şi să aibă posibilitatea să cultive legume. Cabana este dotată cu un sistem de panouri fotovoltaice care furnizează energia electrică necesară. De asemenea, din sera din apropierea construcţiei recoltează roşii, vinete, ardei şi crastaveţi, legumele pe care orice om şi le doreşte pe masă. Robert spune că la extinderea cabanei existente a lucrat trei luni, după ce s-a întors din Flipine, împreună cu câţiva prieteni, ”de dimineaţa până seara”. ”A trebuit să am mare grijă de condiţiile de care am nevoie şi eram convins că nu îmi pot permite luxul unui apartament. Nu am vrut, touşi, să renunţ la condiţiile cât de cât satisfăcătoare de locuit, să mă simt cât de cât acasă. Mi-am dat seama că este foarte important să fie un izvor în apropiere şi să am energia electrică. Am captat apa izvorului din pădure care curge la chiuvetă. Am adus-o aproape de noi cu ajutorul unui sistem de colectare pe care l-am învăţat de pe youtube, de la un tip din Alaska”, afirmă Robert Igna.

 ”Realitatea concursului este mult mai dură faţă de ce se vede pe sticlă. Te trezeşti peste nopate într-un mediu în care nu eşti acomodat, relativ ostil. Cei mai mari duşmani de acolo sunt insectele. Ce am învăţat până atunci, tehnicile de supravieţuire, m-a ajutat mental şi psihic. Am ajuns printre ultimii care au părăsit competiţia, mai era puţin şi intram în finală”, afirmă tânărul îndrăgostit de natură.

Robert a rezistat în competiţie 42 de zile dintr-un total de 46. ”În a 43-a zi mi-am văzut telefonul, ceasul şi m-am uitat în oglindă şi nu-mi vedea să cred că eram eu. Am piedut 12 kilograme. A fost o experinţă care mi-a demonstrat că suntem capabili de foarte multe lucruri”, completează acesta. Despre ceea ce doreşte să facă pentru viitor, spune că nu i-a plăcut niciodată să se gândească la un timp mai mare de 3-5 ani. ”M-aş bucura să simt că am virusat destul de multă lume în tot ce însemană natură, activităţi sportive, de agrement şi de dezvoltare în mediul înconjurător. Mi-ar plăcea ca în următorii 5 ani să pot spune că ştiu 100 de persoane care au devenit împătimiţi ai naturii, ai muntelui. Vreau să îi fac şi pe ceilalţi să înţeleagă lucrurile prin prisma mea”, susţine ”supravieţuitorul”. Robert transmite şi un mesaj pentru cei care petrec timp în natură: ”Dacă merem undeva, oricune, lac glaciar, peşteră, râu, când plecăm de acolo şi ne întoarcem la casele noastre cu siguranţă vom dori să reveni şi vom vrea să îl găsim aşa cum l-am lăsat: curat şi autentic. Dacă un peisaj este pitoresc, putem să ne gândim că are nevoie să fie protejat ca şi o floare fragilă. Nu o rupi, nu o calci în picioare, nu arunci gunoaie peste ea. Aşa şi peisajele din natură, trebuie să ne gândim că dorim să le găsim la fel când ne întoarcem”.