Apa nu expiră niciodată, dar de ce are termen de valabilitate?

Atât sticlele de apă plată, cât și cele de apă minerală au inscripționate un termen de valabilitate, motiv pentru care, cel mai probabil, mulți se gândesc că până la acea dată este apa bună de băut.

Ei bine, nu este așa. Specialiştii susțin că, de fapt, data aceea nu reprezintă termenul de valabilitate al apei, ci al sticlei.

„Ştiaţi că data de expirare imprimată pe sticlele de apă îmbuteliată nu se referă la apa din sticle? Apa nu expiră, dar sticlele în care se îmbuteliază au un termen limitat de valabilitate. După expirarea termenului de valabilitate, sticlele din plastic vor elibera substanțe chimice în apa îmbuteliată, aspect care duce la modificări de gust și miros“, susţine medicul Dan Vodnar, profesor de Gastronomie Moleculară şi Biotehnologii alimentare.

Ce se întâmplă, de fapt, cu apa, dacă depăşeşte termenul de pe ambalaj

Deci, chiar dacă apa în sine nu expiră, ambalajul da și nu este recomandat consumul apei îmbuteliate după data expirării sticlei.

În anul 1987 a fost introdusa una dintre primele reglementari în acest sens, care spunea că orice produs alimentar ambalat nu poate avea o dată de expirare mai mare de 2 ani, iar cu timpul, această regulă a devenit un standard la nivel mondial.

Plasticul din care este confecționat ambalajul are un grad de permeabilitate, iar în timp, compoziția acestuia se poate infiltra în apă, contaminând-o. Acești compuși care provin din plastic se pot acumula în organism, ducând la diverse afecțiuni.

În plus, apa îmbuteliată și carbogazificată, care a depășit termenul de expirare, își poate pierde aciditatea, dezvoltând un gust de „stătut“.