Dragoş Damian: Muncitorii din fabrici, şantiere, agricultură şi servicii. Toţi vor fi plătiţi mai bine decât bancherii, IT-iştii, doctorii sau avocaţii. Deja sunt plătiţi mai bine

In cladirile de birouri de clasa A si in hotelurile de cinci stele – de unde specialistii ne vorbesc despre dobanda de referinta, cursul valutar, IRCC vs ROBOR, deficite, dezechilibre, PNRR, energie verde, roboti, IA, etc. – exista o lipsa enorma de personal pentru curatenie, de personal pentru servicii, mentenanta si reparatii, de pompieri, de personal de paza.

Lipsesc bratele de munca pentru meseriile de electrician, instalator, buldoexcavatorist, faianter, tractorist, operator, culegator, dar si pentru multe, multe altele care necesita munca fizica. Firmele de constructii incep sa refuze proiecte pentru ca le lipsesc ingineri, muncitori si utilaje, fermierii sunt iritati ca nu gasesc angajati pentru muncile agricole, fabricile isi fura la greu unele altora inginerii si muncitorii sau sunt nevoite sa transporte angajati de pe un radius de 100 km. Menajerele, bonele si persoanele pentru ingrijire varstnici se apropie de venituri de 10.000 lei pe luna.

Si sunt doar primele semne ale unei crize fara precedent de persoane apte pentru munca fizica. Romania are nevoie in urmatorii 10 ani de peste 1 milion de muncitori in zona de productie industriala, in constructiile de infrastructura publica, in agricultura si in servicii. Uniunea Europeana are la randul ei un necesar enorm de forta de munca, doar Germania estimeaza ca are nevoie de 1,5 milioane de muncitori in zona de productie industriala, tot in urmatorii 10 ani. In mod particular, imbatrinirea populatiei conduce la aceste situatii critice atat in Romania, unde incepand din 2035 intra la pensie generatia celor nascuti incepand cu 1967, vreo 3-4 milioane de oameni, cat si in UE, unde pana in 2050 se va pierde o forta de munca de circa 35 milioane de oameni.

O intrebare simpla: daca nu avem ingineri, muncitori si utilaje cum vor fi absorbite miliardele de Euro din PNRR in proiectele de infrastructura publica, despre care ni se spune ca sunt motorul cresterii economice in urmatorii 5 ani?

Nu mai este nimeni amator de munca fizica, rezultatul a 30 de ani de dezindustrializare, de migrare catre vest a majoritatii romanilor apti si specialisti in munca fizica, de spulberare a invatamantului profesional, de vise despre munca intelectuala, digitalizare, robotizare si tehnologizare.

Doua generatii una dupa alta, milenialii si zoomerii, urasc din toate puterile munca fizica – asa au fost invatate de parintii si bunicii lor, care si-au dorit pentru ei o viata mai buna decat a lor. Ar trebui sa se gandeasca serios daca peste cativa ani vor mai exista profesiile intelectuale pentru care s-au pregatit. Si plecand de la aceste invataminte intrebarea pentru Romania Educata este: ce facem cu alpherii? Ii tinem 16-18 ani intr-o forma de invatamant pentru ca la 22-24 de ani sa devina specialisti in domenii pentru care nu mai exista cerere sau ii lasam cu 10-12 clase pentru ca la 16-18 ani sa castige 2-3-5 mii de Euro pe luna lucrand ca electricieni, instalatori, buldoexcavatoristi, faianteri, tractoristi, operatori, culegatori, menajere, bone sau persoane pentru ingrijire varstnici?

Trebuie sa devenim constienti ca problemele Romaniei nu sunt dobanda de referinta, cursul valutar, IRCC vs ROBOR, deficitele de toate felurile, PNRR, energia verde, robotii, IA, etc.

Problemele Romaniei sunt cele legate de deficitul de forta de munca fizica. Si este naiv cel care crede ca asta se rezolva prin robotizare si muncitori din Asia.