Radu Herjeu:Pe rug cu toate rochițele roz!

Puneți mâna pe torțe, fraților, și la luptă! Să aprindem rugurile pe tot globul și să ardem toate rochițele roz, să nu mai tenteze vreun bărbat să le poarte! Căci rochița roz, se știe, e ochiul dracului, și cine-o poartă fără să-i dea voie tribunalul popular, e sortit pe veci unei vieți de perversiuni inimaginabile care ne afectează pe toți telespectatorii, pardon, apărătorii dreptei căi, așa cum a fost ea trasată din moși strămoși! Iar blestemul se va prinde și de cei care privesc impasibili, fără să se isterizeze public ca să-și arate indignarea că așa ceva se poate întâmpla în plin secol 21!

Acum 100 de ani, locul rușinos, aproape blasfemic, sigur contrar bunelor moravuri și purității de gen, era ocupat de pantaloni, iar cele gata să fie aruncate în foc pentru purtarea lor erau femeile. Era plin de legi care le interzicea, pur și simplu, afișarea publică în veștmintele considerate apanajul masculinității. Presupun că ”argumentele” erau precum cele de azi: se duce lumea de râpă, dispărem ca specie, ce ne facem dacă și copiii noștri o să vrea să se îmbrace așa, unde ajungem cu depravarea asta, maică, o să ne bată Dzeu de-o să sară din nou ultima urmă de decență și respect față de viețile unor oameni cu care, până la urmă, nu avem nicio treabă, și nici ei cu noi. Azi, femei care ar ieși să protesteze împotriva ocultei mondiale dacă le-ar interzice să poarte nădragi, vituperează la adresa obscenității de pe scena Eurovisionului, un spectacol de televiziune, unde un tânăr a apărut gătit ca o păpușă Barbie, cu mult roz și pene.

Și, ca să toarne ultima picătură în paharul dreptcredincioșilor religioși mioritici, plin cu toleranță și iubire pentru aproape, nu judeca dacă nu vrei să fii judecat, nu ridica piatra etc., etc., etc., băiatul se declară și non-binar, de le-a scurtcircuitat sinapsele celor care-l înjură vârtos, dar ar vrea măcar să știe cum să i se adreseze. Cică ”ei”! Cum adică ”ei”, că e un ”el”, chiar dacă e în fustă. E travestit, maică? Poate, dar de ce sunt mai mulți? E gay? Nu, că are prietenă. E transexual? Nu, că rochița ascunde sexul de la naștere! Atunci ce e? Nu contează, să-l porcăim cu toții-n cor, că așa am învățat noi, tot de la moșii și strămoșii noștri că trebuie făcut cu orice nu înțelegem, cu oricine iese din tiparele pe care mentalitățile de ev mediu le-au săpat în ampla frescă a viziunii noastre despre univers, despre ce e bine și rău. Să ne agităm și să ne chinuim să descoperim injurii cât mai vâscoase pentru a arăta că existăm și suntem ultragiați de ceea ce face un om care nu a dat buzna peste noi în casă (decât, poate, prin televizorul deschis de noi) și nici nu ne-a legat, obligându-ne să facem schimb de haine cu el. Sau, doamne ferește, cu copiii noștri care, se știe, sunt clar: băieții-băieți și fetele-fete, că i-am crescut bine și i-am ferit de prostiile astea sexomarxiste progresiste despre identitatea de gen, o chestie cât se poate de reală și mult mai profundă și complicată decât sexualitatea biologică. Deci incomprehensibilă pentru noi care știm un singur lucru: să urâm! Două lucruri, pardon: să urâm și să o arătăm fără rețineri!

Pfuuu… pe vremea mea câștiga Eurovisionul ABBA! Ce muzică, ce spectacol, ce haine, ce altceva! Eleganță, nene, nu desfrâul ăsta, de-ți vine să acoperi ochii copiilor, sau să-i trimiți să se uite pe tik-tok! Sigur, habar n-aveam că, acum 50 de ani, suedezii au considerat apariția încă necelebrei formații aproape de limita kitschului, din cauza vestimentației extrem de colorate aleasă de membrii ei. Că au fost criticați dur pentru melodia considerată prea comercială. Că tinerii, mai ales, au fost revoltați că ea nu era despre problemele grave ale planetei pe care trăiau, despre războaie, apartheid, foamete, injustiție socială, mă rog, fleacuri din astea care-i preocupau pe atunci. Deși cântecul a fost un succes care a deschis drumul spre glorie trupei nordice, în țara de origini a trebuit să treacă mult timp până să se stingă reproșurile și nemulțumirile.

Oare, în loc să ne consumăm în isterii pentru alegeri de viață pe care le fac oameni de care nu auzisem niciodată și care nu ne vor influența nici starea de sănătate, nici salariul, nici relațiile cu familia, prietenii sau șefii, nici gustul mâncării preferate, nici convingerile că suntem cei mai buni, frumoși și inteligenți, dar lumea e rea și nu vrea să vadă asta, nu mai bine, spuneam, ar fi să ne vedem de universurile noastre care sunt și așa destul de limitate ca să le mai umplem cu ură?

PS. Și mai lăsați-mă cu dacii, cu romanii, vikingii, scoțienii, beduinii și cu toți ceilalți perverși care au purtat sau poartă fuste, tunici, kilturi, kimonouri, sarong, mundu, thawb, că măcar nu erau roz!

Radu Herjeu pentru canal33.ro