Treci printr-un divorţ? Iată ce poţi face pentru a ajuta copiii să depăşească momentul în funcţie de vârstă

 Divortul reprezintă o schimbare pivot şi adesea traumatizantă în lumea copilului – şi din perspectiva lor, o pierdere a familiei. Când li se spune despre divorț, mulți copii se simt triști, furioși și anxioși și ar putea avea dificultăți în a înțelege cum se va schimba viața lor. Vârsta copilului influențează, de asemenea, răspunsul său la noua structură familială, conform Parents.

Trecerea printr-un divorț atunci când aveți copii necesită luarea în considerare a modului în care divorțul îi poate afecta. Iată un scurt rezumat a ceea ce înțeleg copiii la vârste diferite și cum le puteți ușura tranziția după divorț.

Efectele divorțului asupra copiilor: 0 - 18 luni

Deși poate fi o surpriză pentru unii, chiar și bebelușii sunt afectați de divorț. În timpul copilăriei, bebelușii pot simți tensiune în casă (și între părinții lor), dar nu pot înțelege raționamentul din spatele conflictului. Dacă tensiunea continuă, bebelușii pot deveni iritabili și agitați, în special în jurul oamenilor noi și au izbucniri emoționale frecvente. Ele pot, de asemenea, să regreseze sau să prezinte semne de întârziere în dezvoltare.

Facilitarea tranziției după divorț

 

Părinții care divorțează pot ușura tranziția copilului după divorț prin crearea unui mediu sigur din punct de vedere emoțional. Bebelușii au nevoie de consecvență și rutină. Prin urmare, este util să mențineți rutinele zilnice normale, în special în ceea ce privește somnul și mesele, în timpul și după divorț. Oferă-i copilului jucăriile sau obiectele de securitate preferate și petrece timp suplimentar ținându-l în brațe și oferindu-i confort fizic. Bazați-vă pe prieteni și familie pentru ajutor și odihniți-vă suficient, astfel încât să fiți atenți atunci când copilul este treaz. 

Efectele divorțului asupra copiilor mici: 18 luni și 3 ani

Divorţul poate avea un impact emoţional şi psihologic asupra copiilor cu vârste cuprinse între 18 luni şi 3 ani. În timpul copilăriei, principala legătură a copilului este cu părinții, astfel încât orice perturbare majoră în viața de familie poate fi dificil de acceptat și de înțeles. Mai mult, copiii mici sunt egocentrici și pot crede că au cauzat destrămarea părinților lor. Ei vor plânge adesea și vor dori mai multă atenție decât de obicei, vor regresa și se vor întoarce la suptul degetului mare, vor rezista antrenamentului la toaletă, vor dezvolta teama de a fi abandonați sau vor avea probleme cu somnul sau cu somnul pe timp de noapte.

Facilitarea tranziției după divorț

Părinții ar trebui să ia în considerare prioritizarea rutinelor copilului lor pentru a facilita tranziția la viața post-divorț. Dacă este posibil, părinții ar trebui să lucreze împreună pentru a dezvolta rutine normale, previzibile, pe care copilul lor le poate urma cu ușurință. De asemenea, este important să petreceți timp de calitate cu copilul dvs. şi să oferiți o atenție suplimentară; cereți prietenilor și rudelor de încredere să facă același lucru. Discutați despre sentimentele copilului (dacă este suficient de mare pentru a vorbi), citiți cărți împreună și asigurați-vă că nu se simt responsabili pentru divorț.

Efectele divorțului asupra preșcolarilor: 3 și 6 de ani

Divorţul este un concept dificil de înţeles pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 6 ani, în principal din cauza nivelului înfricoşător de incertitudine pe care îl aduce. Preșcolarii nu înțeleg noțiunea de divorț și nu doresc ca părinții lor să se despartă, indiferent cât de tensionat este mediul lor de acasă.

Ca și copiii mici, preșcolarii ar putea crede că sunt în cele din urmă responsabili pentru separarea părinților lor. Ei pot experimenta sentimente nesigure despre viitor, își pot păstra furia în interior, pot avea gânduri sau idei neplăcute sau pot fi afectați de coșmaruri.

Facilitarea tranziției după divorț

Pentru a-i ajuta pe copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani să treacă mai ușor de la divorț, părinții ar trebui să se angajeze să modeleze comportamentul și atitudinea pe care doresc să le vadă la copiii lor.

Părinții ar trebui să gestioneze divorțul într-o manieră deschisă și pozitivă, dacă este posibil, deoarece preșcolarii vor reflecta stările și atitudinile părinților lor. Probabil că vor dori să vorbească cu cineva și să-și exprime sentimentele și pot răspunde bine la cărți adecvate vârstei despre acest subiect. Copiii de această vârstă trebuie, de asemenea, să se simtă în siguranță și în siguranță, știind că vor continua să-și vadă părintele non-custodial (cel cu care nu trăiesc) în mod regulat. Stabiliți un program de vizitare regulat și respectați în mod constant acest lucru.

Efectele divorțului asupra copiilor: 6 și 11 ani

Divorțul poate lăsa copiii de vârstă școlară cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani să se lupte cu sentimente de abandon. Copiii mai mici, în special cei cu vârsta cuprinsă între 5 și 8 ani, s-ar putea să nu înțeleagă conceptul și să se simtă ca și cum părinții lor divorțează de ei. Ei se pot îngrijora de pierderea unuia dintre părinți și își imaginează că părinții lor se vor întoarce împreună. De fapt, ei cred adesea că pot "salva" căsătoria părinților lor.

Copiii de la 8 la 11 ani pot da vina pe un părinte pentru separare și se pot alinia cu părintele „bun” împotriva celui „rău”. Ei își pot acuza părinții că sunt răi sau egoiști, exprimându-și mânia în diferite moduri: luptând cu colegii de clasă, luptând împotriva lumii sau devenind anxioși, retrași sau deprimați. 

Facilitarea tranziției după divorț

Părinții care divorțează pot ajuta la prevenirea abandonului copiilor lor prin crearea unor oportunități consistente și fiabile pentru un timp de calitate împreună.

Copiii de școală primară pot simți pierderi extreme și respingere în timpul unui divorț, dar părinții pot reconstrui sentimentul de stimă de sine și siguranță al copilului lor. Pentru a începe, fiecare părinte ar trebui să petreacă timp de calitate cu copilul, îndemnându-l să se deschidă despre sentimentele sale. Asigurați-i că niciunul dintre părinți nu îi va abandona și repetați că divorțul nu este vina lor. (De asemenea, părinții nu ar trebui să se învinovățească unul pe altul pentru despărțire, ci să explice că a fost o decizie reciprocă.) De asemenea, este important să se mențină un program regulat de vizitare, deoarece copiii se dezvoltă pe predictibilitate - în special în perioadele de turbulențe.

În cele din urmă, încurajați-vă copilul să se implice în evenimente și distracții de care se bucură (școala, prieteniile și activitățile extracurriculare sunt din ce în ce mai importante la această vârstă). Ajută-i să-și reaprindă stima de sine și încurajează-i să-şi facă noi prieteni în loc să se retragă din lume.