Talpa lui Chirica și molima ipocriziei la iubitorii de sudalme

                                 Dan M.BREZULEANU 

Primarul Iașului, cel care a riscat visteria unui oraș cu câteva sute de mii de suflete de dragul fotbalului, poftit de alte câteva sute de mii de ieșeni, și-a ieșit din pepeni, sâmbătă, fix la miezul nopții. Supărat că Politehnica, clubul de fotbal pe care-l ține în viață, de câțiva ani, cu aparatele, a pierdut disputa cu oltenii din Craiova, Mihai Chirica a dat frâu liber furiei de microbist și a intrat cu talpa la apărătorii Ligii Profesioniste. Lovitura, însă, ce se dorea a fi una fatală pentru arbitrul partidei - Istvan Kovacs, unul dintre cei mai buni arbitri din lume, în momentul de față -, s-a întors ca un bumerang împotriva edilului-șef.

Jumătate de oraș a gândit și s-a poziționat precum primarul, iar cealaltă jumătate, mai rezervată din fire, a tăcut complice cu cei care l-au înfierat. Căci au fost și din cei care l-au gâlcevit, în special din Capitală, părtași ai dezordinii din fotbal, unii atinși chiar de molima ipocriziei, însă la fel de iubitori de sudalme.

Sigur, Chirica a greșit în postarea sa. A aruncat cu piatra și abia apoi s-a gândit la consecințe, dat fiind faptul că reprezintă o comunitate, o mișcare politică, un oraș cu o istorie importantă... dar a făcut-o emoțional, precum un suporter pătimaș, purtat de furie, de decepția că aspirația fanilor, a sute de mii de ieșeni, s-a transformat în dezamăgire și rămâne neconsolată.

Limpede, a recapacitat și a șters postările de pe rețelele de socializare, dar „răul” decretat de alții a rămas. Vorba aspră - spun înțelepții, e din categoria relelor pe care nu le mai poți întoarce și are chiar valoare de reper.

A ieșit apoi antrenorul Leo Grozavu încercând să toarne apă pe jăratecul încins – „Arbitrajul nu e de comentat... Am încredere în Istvan Kovacs, un arbitru care, când ia o decizie, e stăpân pe ceea ce face”, vorbele lui Leo fiind întărite și de președintele Cornel Șfaițer (care și-a biciuit un pic, în treacăt, propria trupă). Așa că, cel puțin din punct de vedere sportiv, totul a rămas la nivel de anecdotă.

Și unii, și alții au reușit însă imposibilul: au luat presiunea de pe umerii echipei. Au deturnat atenția de la momentul greu pe care-l traversează clubul de fotbal.

Bun, Poli Iași a pierdut pe mâna ei, cum a făcut în precedentele partide, de la Cluj, de acasă cu Hermanstadt și de la Arad, dar cel puțin a arătat că poate conta în lupta supraviețuirii.

Fără îndoială, vor urma partide de foc, creditul conducerii tehnice și al multor jucători se va termina tot mai rapid, tribunele vor deveni furioase, din ce în ce mai furioase și soluțiile... din ce în ce mai puține.

Va veni peste noi răul cel mai rău care este neîncrederea, generată de criza de rezultate. Asta e de evitat!

Iar atunci când greu le va fi celor ce cheltuie banul public pentru ca ieșenii să poată vedea fotbal în Copou, tot la Chirica vor apela. Un Chirica ce nu va ezita să intre cu talpa, riscând oprobiul iubitorilor de sudalme și al celor care nu pricep o iotă din jocul la offside!

Cine are de înțeles, să înțeleagă!