Inimă artificială, creată într-un laborator din Toronto

 

Un mic model funcțional al unui ventricul uman ar putea deschide noi drumuri în dezvoltarea de medicamente și terapii noi, precum și pentru studierea dezvoltării afecțiunilor cardiovasculare, oferind cercetătorilor o alternativă etică și mai precisă la abordările existente.

Cercetătorii de la Universitatea din Toronto și de la Universitatea din Montreal, Canada, au realizat prin inginerie inversă un vas cu o lungime de un milimetru (0,04 inch) care nu numai că bate ca în realitate, dar pompează lichidul la fel ca și camera de ieșire musculară a inimii unui embrion uman.

„Cu modelul nostru, putem măsura volumul de ejecție - cât de mult lichid este împins afară de fiecare dată când ventriculul se contractă - precum și presiunea acestui lichid”, spune inginerul biomedical de la Universitatea din Toronto, Sargol Okhovatian. „Ambele au fost aproape imposibil de obținut cu modelele anterioare”, a adăugat el.

În mod obișnuit, există doar câteva opțiuni pentru a studia modul în care o inimă bolnavă sau sănătoasă canalizează sângele. Organele care nu mai sunt pe deplin funcționale, cum ar fi cele îndepărtate în cadrul unei autopsii, oferă autenticitate fără activitate. Culturile de țesuturi ar putea oferi o fereastră către funcționalitatea biochimică, dar nu captează pe deplin hidraulica unei mase tridimensionale care pulsează.

Un model animal permite cercetătorilor să testeze modul în care o inimă vie funcționează ca o pompă sub influența unor tratamente nou dezvoltate, dar nu este întotdeauna cea mai etică opțiune.

Alăturându-se unui val de modele 3D de părți ale corpului care se dezvoltă și se comportă exact așa cum a intenționat natura (fără a se desfășura în organe complet funcționale), acest nou organ asemănător inimii, a fost cultivat în laborator folosind un amestec de materiale sintetice și biologice.

„Până în prezent, au existat doar câteva încercări de a crea un model cu adevărat 3D al unui ventricul, spre deosebire de foile plate de țesut cardiac”, spune autorul principal, Milica Radisic, chimist la Universitatea din Toronto.

„Practic, toate acestea au fost realizate cu un singur strat de celule. Dar o inimă reală are mai multe straturi, iar celulele din fiecare strat sunt orientate în unghiuri diferite. Atunci când inima bate, aceste straturi nu numai că se contractă, dar se și răsucesc, un pic ca și cum ai răsuci un prosop pentru a stoarce apa din el. Acest lucru permite inimii să pompeze mai mult sânge decât ar face-o în mod normal”, a mai spus chimistul Radisic.