VIDEO ALERTĂ Cea mai mare descoperire din istoria umanității: NASA a descoperit apă pe faţa vizibilă a Lunii

Agenţia spaţială americană a dezvăluit luni dovezi concludente privind existenţa apei pe satelitul natural al Pământului, după ce în urmă cu câteva zile transmitea că va anunţa „o descoperire importantă despre Lună”, scrie BBC.

 

 Această „identificare fără echivoc a apei moleculare” va creşte speranţele NASA de a amplasa o bază pe Lună.

Citește și: SURSE Guvernul Orban ar pregăti o execuție!

Obiectivul este ca acea bază să fie susţinută de conectarea la resursele naturale ale Lunii, scrie news.ro.

Descoperirile au fost publicate sub forma a două lucrări în revista Nature Astronomy.

Citește și: Dezvăluire-bombă a lui Gheorghe Piperea! Cum face bani doctorul Virgil Musta din testarea pentru Covid

Au existat semne de apă pe suprafaţa lunară în trecut, însă această descoperire sugerează că este mai abundentă decât se credea.

„Ne oferă mai multe opţiuni pentru surse potenţiale de apă pe Lună”, a declarat Hannah Sargeant, cercetător la Open University din Milton Keynes. „Locul în care ar fi stabilită baza este foarte legat de unde se află apa”.

 

Agenţia spaţială americană a spus că va trimite prima femeie şi următorul bărbat pe suprafaţa selenară în 2024 pentru a pregăti astfel „următorul salt uriaş” - explorarea planetei Marte începând cu 2030. Sargeant a explicat că acest lucru înseamnă „un mod mult mai sustenabil de a face explorare spaţială”

Descoperirile recente au fost făcute cu ajutorului unui telescop aerian cu infraroşu, Sofia. Acest observator, montat pe un Boeing 747 modificat, zboară deasupra a 99% din atmosfera terestră. Ricoşând lumină infraroşie pe suprafaţa Lunii, cercetătorii pot decoda exact ce reflectă acea lumină. Diferite substanţe apar în diferite culori şi, în acest caz, oamenii de ştiinţă au detectat culoarea „reprezentativă” exactă a moleculelor de apă.

Citește și: SURSE Cine l-ar fi turnat pe Marcel Ciolacu la Poliție, pentru că a încălcat măsurile anti-Covid – Candidează din partea PNL la alegerile parlamentare

Ei cred că apa este stocată în bule de gheaţă sau între granule de la suprafaţă care o protejează de mediul dur.

În al doilea studiu, cercetătorii au urmărit zone umbrite permanent, unde apa ar putea fi prinsă şi păstrată. Au găsit astfel de regiuni la ambii poli şi au concluzionat că „aproximativ 40.000 de metri pătraţi de pe suprafaţa lunară au capacitatea de a ţine apa”.

Această descoperire, anunţată luni de Agenţia spaţială americană printr-o conferinţă de presă, indică faptul că apa selenară ar putea exista la nivelul întregii suprafeţe a Lunii, nu doar în regiunile reci şi umbrite ale acesteia.

SOFIA a detectat molecule de apă (H2O) în craterul Clavius, unul dintre cele mai mari cratere lunare vizibile de pe Pământ, situat în emisfera sudică a Lunii, precizează un comunicat publicat pe site-ul nasa.gov. Observaţiile precedente care vizau suprafaţa lunară au detectat anumite forme de hidrogen, dar nu au putut să facă distincţia între cele existente în apă şi cele prezente într-o “rudă” a sa apropiată din punct de vedere chimic, hidroxil (OH). Datele colectate din acel crater dezvăluie prezenţa apei în concentraţii cuprinse între 100 şi 412 părţi per milion - aproximativ echivalentul unei sticle de apă având capacitatea de 354,8 mililitri -, captivă într-un metru cub de scoarţă selenară, scrie Agerpres.

 

Rezultatele studiului au fost publicate în cel mai recent număr al revistei Nature Astronomy.

“Aveam indicii conform cărora H2O - apa pe care o cunoaştem - ar putea fi prezentă pe faţa vizibilă a Lunii”, a declarat Paul Hertz, directorul Astrophysics Division de la Science Mission Directorate din cadrul sediului general al NASA, situat în Washington. “Acum ştim că se află acolo. Această descoperire schimbă cunoştinţele noastre despre suprafaţa Lunii şi ridică o serie de întrebări interesante despre resursele relevante pentru explorarea spaţiului îndepărtat”, a adăugat expertul american.

 

Prin comparaţie, deşertul Sahara are o cantitate de apă de 100 de ori mai mare decât aceea detectată de SOFIA la nivelul scoarţei selenare. În pofida acestor cantităţi mici, descoperirea anunţată de NASA generează noi întrebări despre felul în care se formează apa şi despre modul în care ea persistă în condiţiile dificile şi lipsite de aer ce există la suprafaţa satelitului natural al Terrei.