Cum a apărut mitul conform căruia pisicile negre aduc ghinion?

 

 Dintre toate superstițiile apărute vreodată, una dintre cele mai vechi și mai persistente este cea care sugerează că o pisică neagră care îți taie calea îți va aduce ghinion.

Din această cauză, aceste feline de culoare închisă au devenit chiar simboluri ale Halloween-ului, o sărbătoare care continuă tradiția Samhain a vechilor celți, asociată cu moartea.

Acestea fiind spuse, întrebarea este: de ce niște animale atât de adorabile precum pisicile negre sunt asociate cu moartea? De-a lungul acestui articol, îți vom prezenta legătura dintre ghinion și pisicile negre și vom analiza impactul de durată al acestei superstiții care s-a păstrat până în zilele noastre. 

Mai întâi, însă, iată câteva informații despre istoria relației dintre oameni și pisici. Aceasta a început, cel mai probabil, odată cu dezvoltarea agriculturii și cu apariția primelor depozite de cereale. Ademeniți de hrana abundentă din aceste depozite, șoarecii s-au apropiat din ce în ce mai mult de rezervele oamenilor.

Cum prădătorii naturali ai acestor mici rozătoare sunt pisicile, nu a durat mult până când oamenii primitivi au tratat felinele cu mai multă afecțiune, în schimbul protejării cerealelor.

Deși uniunea dintre om și pisici este relativ efemeră din punct de vedere istoric, este de netăgăduit faptul că felinele au avut o influență majoră în istorie. În Egiptul Antic, de exemplu, pisicile negre erau venerate ca zei, așa că uciderea uneia putea fi mai mult decât suficientă pentru ca o persoană să fie condamnată la moarte!

Însă asocierea pisicilor cu divinitățile a fost de rău augur pentru feline secole mai târziu: odată cu expansiunea creștinismului în Europa, a început un „asalt” împotriva pisicilor.

Vânătoarea împotriva pisicilor negre 

Pe fondul ascensiunii creștinismului în Europa, simbolurile păgâne au început să fie privite cu ochi răi de către Biserica Catolică. Din această cauză, diferite credințe au început treptat să fie detestate, inclusiv venerarea pisicilor ca fiind creaturi divine.

Ca să ne facem o idee, persecuția a fost atât de mare, încât Papa Grigore al IX-lea a declarat în 1233 că pisicile negre sunt chiar întruchiparea diavolului, printr-un document oficial numit „Vox in Rama”.

În consecință, a luat naștere credința că aceste animale sunt blestemate și aduc ghinion celor care le întâlnesc. La acea vreme, pisicile negre erau arse de vii, la fel ca persoanele acuzate de vrăjitorie. 

Pe măsură ce pisicile negre au ajuns să fie văzute ca ființe diabolice, au fost considerate și animalele de companie ale vrăjitoarelor, ceea ce explică simbolistica lor invocată de Halloween și astăzi.

Interesant este că, în Evul Mediu, nimeni din Europa occidentală nu îndrăznea să aibă acasă o pisică neagră, deoarece și omul, și pisica puteau fi aruncați fără milă în foc.

Toată această faimă dezastruoasă a nevinovatelor pisici a avut un impact resimțit până în zilele noastre. Prejudecățile sunt încă atât de bine înrădăcinate, încât, în adăposturile pentru animale abandonate, pisicile negre sunt de obicei cele mai puțin căutate și au cele mai mari dificultăți la adopție. 

Pe de altă parte, în zilele din preajma nopții de Halloween (31 octombrie – 1 noiembrie), cererea crește tocmai pentru că unii oameni decid să practice ritualuri de magie neagră în care sunt sacrificate animale ca ofrandă.

Din acest motiv, multe ONG-uri recomandă ca animalele de această culoare să nu fie donate în luna octombrie, dacă nu se poate dovedi cu exactitate care va fi soarta lor.

Totuși, adevărul este că, deși pisicile negre au cea mai proastă reputație pe care o poate avea un animal, aceste feline negre sunt la fel de afectuoase și adorabile precum suratele lor de alte culori.