Elena Udrea, după ce a primit vizita fiicei sale în penitenciar: Cine a putut gândi o tâmpenie ca asta? S-au creat momente dramatice

Elena Udrea a transmis un mesaj după ce a primit vizita fiicei sale în penitenciar.

"Pentru că tot s-a aflat ”pe surse” din interiorul penitenciarului, și chiar în timp real, că am fost vizitată de fetița mea, vă confirm că după aproape 4 luni și un demers anevoios mi-am văzut în sfârșit copilul! Aş fi dorit că Eva să fie ferită de publicarea imaginilor de la această vizită, poate pentru că eu încă sunt marcată de filmările cu Tibi Ridzi ducându-și de mânuțe cei doi copilași să își viziteze mama, acum 6 ani.

Dar, dacă tot au fost știri despre întâlnirea pe care am avut-o cu fetița mea, o să aduc în discuții o știre absurdă creată de prevederea legală care face ca un copil să își vadă mama aflată în detenție doar printr-un geam numit “dispozitiv de protecție”, fără să poată atinge, fără să îi poată sta în braţe, fără să poată simți iubirea mamei, care îi lipsește atât de mult. Cine a putut gândi o tâmpenie ca asta?

"S-au creat momente dramatice"
Prin această regulă, o mamă, condamnată eventual pentru furt din magazine sau pentru vreun abuz în serviciu, are același regim de primire a vizitelor ca un criminal în serie condamnat pe viață. Despre ce protecție poate fi vorba și a cui când vorbim de întâlnirea unei mame cu copilul ei? S-au creat momente dramatice, când copiii au început să urle și să lovească cu pumnii și picioarele geamul care îi împiedica să ajungă la mamele lor. Dacă tot există o cameră special amenajată pentru astfel de întâlniri “mama și copilul”, de ce nu se permit aceste vizite aici fără să fie nevoie de nenumărate avize, aprobări și semnături, ajungând până la cea a directorului penitenciarului?

Sunt studii recente din SUA care arată că copiii ale căror mame sunt arestate rămân cu traume pentru tot restul vieții și, mult mai probabil decât în cazul celorlalți copii, devin ei însuși infractori. Deci, la ce și cui folosește această lege inumană, ilogică, barbară chiar? Lăsați copiii să își poată întâlni mamele, să aibă parte, măcar în cele câteva ore pe lună în care sunt permise vizitele, de îmbrăţişarea lor, să poată sta în brațele lor să simtă iubirea și alinarea pe care brațele și săruturile unei mame le aduce. Și, în același timp, în acest fel ar scădea și presiunea psihică și suferința pe care o mamă în detenție le resimte tocmai din cauza despărțiri de copii, ceea ce pe unele le face violente, le împiedică se se adapteze sau chiar le îmbolnăvește grav.

"Cum poți păstra mâncarea 30 de zile?"
Dacă tot sunt obligată să mai stau în penitenciar, unde am ajuns printr-un abuz terifiant al unor judecători ai ICCJ, măcar să încep să fac ceva bun pentru cei de aici, condamnate sau angajați ANP, ba chiar pentru societate, având în vedere că ce se întâmpla într-un penitenciar afectează direct și indirect și societatea. După ce v-am expus această prevedere legală care obligă copiii mici să își vadă mamele condamnate, chiar și pentru un furt din magazine ori un abuz în serviciu, printr-un geam de “protecție”, fără să le poată atinge și fără să le poată simți iubirea mamei stând în brațele ei, revin cu o altă inepție legislativă, referitoare la pachetele pe care deținuții le pot primi.

Legea spune că se poate primi un singur pachet cu alimente, o dată pe lună, compus din 10 kg mâncare plus 6 kg de fructe și legume. Cum poți păstra mâncarea 30 de zile? Mai ales că, acum, la 30 de grade afară, mâncarea nu rezista de pe o zi pe alta, având în vedere că nu există frigidere aici sau chiar și iarna este imposibil să păstrezi mâncarea și mai ales fructele și legumele pentru o lună întreaga. Și care este logica acestei reguli? Cât timp există dreptul la a primi 3-5 vizite pe lună, de ce nu se poate împărţi cantitatea de mâncare pentru a fi primită în tranșe la fiecare vizită?

"Persoanele cu probleme psihice grave sunt deținuți în penitenciare"
Există și camere cu 16 femei care oricum sunt supra-aglomerate. Unde să mai depozitezi și mâncarea pentru atâtea persoane? Înțeleg că nu se pot îmbunătăți condițiile de cazare, cum nu se poate îmbunătăți nimic în România, dar niște reguli logice, simple, care să ușureze atât viața celor care sunt condamnați să stea aici, dar și a celor care lucrează în penitenciare, poate cineva să gândească? E nevoie de o minte luminată și cu bune intenții care să schimbe inepţiile din legea actuală, dar și ca cei aleși să o aplice și să își dea jos ochelarii de cal ca să înțeleagă și spiritul legii, nu doar litera ei!

În România, persoanele cu probleme psihice grave sunt deținuți în penitenciare, în loc să fie trimise în spitalele de psihiatrie! Ceea ce face ca România să fie continuu condamnată la CEDO pentru condiţiile din închisori, iar de plătit plăteşte fiecare cetăţean din buzunarul propriu. Că tot suntem aici, să reamintim Instanţelor ca toate sancţiunile date de CEDO României din acest motiv, sancţiuni de sute de milioane de euro, se suportă din buzunarul tuturor.

"Provoacă scandaluri, bătăi"

Revenind la cei bolnavi psihic, aceştia sunt foarte mulţi şi creează probleme imense atât celorlalţi deţinuţi, cât şi mai ales angajaţilor ANP. Sunt persoane violente, care provoacă scandaluri, bătăi, nu sunt capabili să respecte reguli, refuză să îşi ia tratamentele, iar cum într-un penitenciar nu există psihiatru şi nici personalul angajat nu are competențe în domeniul medical şi cu atât mai puţin în tratarea bolnavilor psihici, aceştia din urmă (angajaţii) sunt traumatizaţi şi obligaţi să lucreze cu astfel de persoane.

În plus, din cauza comportamentului agresiv, bolnavii pshihici sunt ţinuţi singuri în camere de 8,10 sau 12 locuri, creând astfel o aglomerare şi mai mare în spaţiile de cazare rămase. Sau dacă sunt în cameră cu persoane normale, inevitabil creează scandaluri, bătăi, sparg geamuri, se rănesc şi astfel strică echilibrul, şi aşa fragil, din micile comunităţi, generând probleme şi stres pentru angajaţii de aici. Soluţia este simplă, astfel de cazuri trebuie duse în spitale de psihiatrie, nu să fie trimise să-şi execute pedepsele în închisori. Însă, acest lucru înseamnă că judecătorii trebuie să dispună internarea în spitale specializate pentru a avea parte de tratament adecvat, nu încarcerarea în penitenciare", a scris Elena Udrea pe Facebook.