Maia Morgenstern, dată jos din metrou

Actrița Maia Morgenstern încearcă să se lase de fumat. Din această cauză, din când în când, mai are crize de tuse. Și, cum se afla în metrou, a început tusea. Călătorii au certat-o că de ce nu stă în casă dacă tușește. Până la urmă, actrița a coborât din mijlocul de transport în comun.

”Încerc să mă las de fumat. Mă rog, Încerc. Fac și eu acolo niște efortulețe, cât de cât. Și nici nu-i așa de greu. Am și rezultate, oho: până acum m-am lăsat de nu știu câte ori. Da.Da' acuma, gata! Mă las. E complicat și sâcâitor. Și penibil uneori, chiar neplăcut: disconfort, nervozitate, transpirații reci, neputință, renunțare, sentimente de vinovăție, insomnie, tremurături... Și tuse. Tusea aia neplăcută, nesfârșită, dizgrațioasă. Tusea în vremurile acestea e ca un stigmat. Este un stigmat, o pecete, o condamnare: oamenii se uită urât la tine, se îndepărtează, se feresc de tine. Și e firesc. Pentru mine e firesc. Suntem oameni, suntem vulnerabili, suntem înspăimântați. Ne e frică: pentru noi și pentru ceilalți. Suntem bântuiți de sentimente contradictorii. Așa e, așa sunt și eu, nici mai bună, nici mai rea. Deși... în fine.

Mă lupt și eu cu starea de confuzie, de dezorientare, de neîncredere. Depresie? Să nu folosim cuvinte mari, să nu abuzam. Și vreau să mă las de fumat. Și vreau să evit derapajele. Vreau sa evit derapajele. Și aglomerațiile. Evit aglomerațiile. Astăzi am plecat devreme de acasă. Am lăsat să treacă vreo două, că erau cam aglomerate. Metrouri. Despre Metrou vorbesc, eu circul preponderent cu Metroul. Cu mijloace de transport în comun, basicali(sic), că am timp să citesc, să scriu, să privesc. În fine, am apucat să mă urc într-un al treilea tren sosit, Metrou.

Și, fatalitate, m-a apucat tusea, costurile colaterale ale voinței mele de a mă lăsa. Efectele nedorite ale anilor tabacici, rezistență nedorită a organismului meu obișnuit cu țigările.

Tușeam, o tuse nesfârșită, penibilă, de nestăpânit. Geaba mască, geaba distanțare, geaba încercam să mă izolez în zona burdufului. Oamenii au reacționat: m-au certat. Ce cauți printre oameni dacă tușești? Stai în casă, nu mai ieși... etc. Nu m-am supărat. Nu m-am apucat să explic. Nu mă (mai) justific. Am coborât și mi-am continuat drumul pe jos. E vreme frumoasă. Bine, sunt obișnuită, pe mine mereu mă ceartă lumea pentru ceva: ba că sunt, ba ca nu sunt. Sunt bine, mulțumesc!”, a povestit Maia Morgenstern.