Misterul monstrului din Loch Ness a fost dezlegat

Monstrul din Loch Ness sau Nessie, cum o alintă localnicii, a intrat în folclor, fiind o creatură despre care se spune că locuiește în apele din Scoția. Deși adesea a fost descris ca fiind de dimensiuni mari, cu gâtul lung și una sau mai multe cocoașe care ies din apă, totuși dovezile fizice sunt rare. Comunitatea științifică consideră monstrul Loch Ness ca un fenomen fără bază biologică, explicând observațiile ca farse, sau identificarea greșită a obiectelor lumești.

O „teorie plauzibilă” prezentată de un grup de oameni de știință a stabilit că, dacă creatura a existat vreodată, a fost o specie de anhilă uriașă identificată prin recoltarea ADN. Teoria lor a fost dezvoltată grație unei tehnici care le-a permis oamenilor de știință să identifice toată fauna din lacul Loch Ness prin colectarea ADN-ului de mediu sau e-ADN.

Dr. Neil Gemmell, de la Universitatea din Otago, și o echipă de cercetare din Noua Zeelandă a extras peste 200 de eșantioane genetice de la diferite adâncimi din tot lacul. Astfel a fost făcută o listă a tuturor speciilor care trăiesc în acele ape, de la bacterii la plante și animale. Studiul a detectat peste 500 de milioane de organisme și 3.000 de specii. Nu au existat potriviri de secvență ADN pentru rechini, somn sau sturion, dar au existat diferite specii care trăiesc pe uscat în jurul Locului Ness, inclusiv bursuci, căprioare, iepuri, mușchi și diferite păsări.

Ce este ADN de mediu
ADN-ul de mediu sau eADN este ADN care este colectat dintr-o varietate de probe de mediu, cum ar fi solul, apa de mare, zăpada sau chiar aerul, mai degrabă decât eșantionat direct dintr-un organism individual. Pe măsură ce diferite organisme interacționează cu mediul, ADN-ul este expulzat și se acumulează în împrejurimile lor. Exemple de surse de eADN includ, dar nu se limitează la mucus, piele, carcase și păr.

Astfel de probe pot fi analizate prin metode de secvențiere a ADN-ului de mare viteză, cunoscute sub denumirea de metagenomică, metabarcodare și detectare cu o singură specie, pentru monitorizarea și măsurarea rapidă a biodiversității. Pentru a diferenția mai bine între organismele dintr-o probă, se utilizează metabarcodarea ADN-ului în care proba este analizată și se folosesc biblioteci de ADN studiate anterior, cum ar fi BLAST, pentru a determina ce organisme sunt prezente.

Misterul monstrului din Loch Ness
Cea mai populară reprezentare a lui Nessie este ca un plesiosaur – o reptilă marină veche cu gât lung care a dispărut alături de dinozauri în ultima mare extincție în masă în urmă cu 65 de milioane de ani. Potrivit dr. Gemmell, nu exista nici măcar „o singură urmă de reptilă în datele noastre despre vertebrate, nimic care ar putea indica o secvență de plesiosaur [ADN] – undeva între păsări și crocodilieni”.

Echipa sa a descifrat din date că cel mai probabil candidat pentru Nessie ar fi o anghilă uriașă, deoarece acest ADN a fost detectat în „aproape orice locație eșantionată” din Loch Ness. Echipa sa a crezut că s-a datorat cel mai probabil unui fenomen numit „atenție de așterptare sau atenție expectativă”. Acest lucru se întâmplă atunci când oamenii care așteaptă sau doresc să vadă ceva sunt mai predispuși să interpreteze greșit indicii vizuali ca fiind ceea ce așteaptă sau doresc să vadă.

Dar dr. Gemmell a recunoscut că misterul nu a fost chiar rezolvat complet.Focile și vidra – se știe că două specii apar în lac cel puțin ocazional – nu au fost detectate, în timp ce 20% din ADN-ul colectat a fost „inexplicabil”. Se știe că acest lucru este normal pentru un studiu de e-ADN, dar lasă loc de îndoială.

În felul acesta, Steve Feltham, omul care deține recordul Guinness pentru cea mai lungă supraveghere continuă pe malul lacului Ness, a putut spune: „Voi continua să caut. Și un băiat de 12 ani ți-ar fi putut spune că anghilele trăiesc în lac. Acești oameni de știință sunt pur și simplu să-și facă un nume. Faptul este că oamenii au văzut aici creaturi mari de ani de zile este o realitate.”