Bradul de Crăciun la români

Bradul de Crăciun este considerat, astăzi, de către români, un simbol esențial. Fără el, sărbătoarea nu este marcată cum se cuvine. Din punct de vedere istoric însă este doar o dovadă în plus pentru suflul nou pe care Familia Regală a României l-a adus în spiritualitatea românească.

Bradul de Crăciun este un obicei relativ recent la români. Tradiția populară veche nu include bradul printre obiceiurile legate de Crăciun. Nici colindele vechi dedicate acestei sărbători nu pomenesc nimic despre brad.

Primul brad de Crăciun a fost împodobit, conform datelor istorice, la Palatul Regal. Acesta a fost împodobit la dorința regelui Carol I și a reginei Elisabeta, în anul 1866. Ei au adus, astfel, în România, un obicei străvechi, păstrați mai ales la curțile din zona nordică a Europei.

Primul brad de Crăciun împodobit a apărut în anul 1510, în Lituania. Acesta a marcat începutul unei tradiții care avea să se răspândească treptat în întreaga lume.

11 ani mai târziu, în 1521, prințesa Helene de Mecklenburg duce tradiția tocmai în Franța, după căsătoria cu ducele de Orleans. Abia peste 80 de ani însă primul brad de Crăciun și-a făcut apariția într-o piață publică. Mai exact, în 1605, la Strasbourg, un brad a fost împodobit cu mere roșii și dulciuri.

Tradiția ajunge în SUA abia la începutul anilor 1800, atunci când primii imigranți germani se stabilesc în Pennsylvania. După circa 40 de ani, obiceiul a devenit popular în Anglia, când a fost introdus de familia regală.

În România, așa cum am arătat deja, primul brad de Crăciun a fost împodobit la Palatul Regal, în 1866. Documentele din acea perioadă menționau că era decorat cu flori din hârtie și fructe.

Imediat, boierimea bucureșteană a preluat obiceiul. Astfel, începând cu acel an, bradul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti.

În „Memorii”, Principele Carol menționează Ajunul Crăciunului anului 1874 care a fost „de o frumuseţe strălucitoare”. Atunci, Principese Elisabeta a împodobit 14 brazi în Sala Tronului, pentru prima dată. În plus, lumea bună a Bucureștiului a fost prezentă şi a primit daruri simbolice.

Grădinarul de la Peleș trimitea un brad frumos și înalt la Curtea Regală din București

În jurul anului 1900, devenise deja o tradiție ca un brad frumos și înalt să fie trimis la Curtea Regală din București. Acesta era ales special de grădinarul castelului Peleș.

Ornamentele de pom se aduceau din Nuremberg, iar cadourile erau achiziționate din București, de obicei.

Bradul era amplasat în marea sală de bal

Tradiția era ca fiecare persoană de la curte să primească un cadou la Pomul de Crăciun. Bradul era amplasat în marea sală de bal, iar câteva domnișoare din înalta societate se ocupau de împodobirea acestuia. Din cauza înălțimii impresionante a bradului, nu se foloseau lumânări, așa cum era obiceiul, ci doar mici lămpi electrice de diverse culori.

Așadar, bradul de Crăciun trebuie privit ca o conectare a României la tradițiile frumoase europene, ca o dorință de modernizare a civilizației tradiționale în armonie cu cele ale Continentului.