Ultimele dorinte ale cavalerului Hawkins

    "În cele din urmă, am hotărât să-mi îndrept paşii spre mansardă şi acolo m-am aşezat, sprijinit de perete, după care m-am întins pe podea, cu privirea încâlcită în pânzele de păianjen care păreau să acopere totul, mirându-mă de precizia lor implacabilă şi meditând că aşa ar putea fi timpul oamenilor, un fel de pânză de păianjen gigantică, al cărui desen secret ne este necunoscut şi de care atât viaţa, cât şi moartea ascultă cu aceeaşi docilitate cu care liniile şi planurile urmează principiile geometriei. M-am speriat un pic atunci când m-am gândit câte veacuri grăbite vor urma acestuia care ne-a fost dat nouă să-l străbatem, cu ce jovialitate iritantă se vor scurge zilele fără mine atunci când eu nu voi fi al lor, nici ele ale mele, şi am reuşit cu greu să mă consolez cu gândul că timpul care nu trebuia să-mi aparţină nu era nici el timp."
    Cred că ar fi cinstit să recunosc că în alegerea acestei cărţi "am luat-o pe scurtătură". Pornind numai de la premisa că fiind laureată a unui premiu trebuie să fie bună, şi scutindu-mă de efortul de a "fora" pentru a descoperi următoarea "comoară", am început lectura, curiozitatea fiindu-mi unic ghid. Cu satisfacţia celui ce tocmai a câştigat la loterie, vă pot oferi acum impresiile mele. Un amestec extraordinar de linişte, serenitate, aventură, erotism, bune maniere, erudiţie, esenţa a tot ce aştepţi de la o carte bună, le vei găsi concentrate în paginile acesteia. Modul de redare, gen memorii cu dialogurile incluse în povestirea propriu-zisă, îţi solicită întreaga atenţie, dar nu fură nimic din farmecul cărţii. Vom pătrunde în mijlocul unor oameni extrem de diferiţi care se vor apropia datorită povestirilor lor, şi vor cunoaşte lumea, şi noi alături de ei, prin intermediul acestor istorisiri diverse. Pentru că la hanul "Amiralul Benbow" timpul se opreşte în loc. Viaţa, şi realitatea în general, ai senzaţia că îngheaţă pentru a prinde viaţă istoriile celor ce îşi găsesc refugiul acolo. Personaje atât de diferite, povestiri din toate "sferele", te vor ţine prins până în final între paginile cărţii. Ideile epocii vor fi transmise prin intermediul unor pasaje de o frumuseţe remarcabilă, unde erudiţia literară se îmbină perfect cu arta plastică: "am ajuns la concluzia că iubirea este un arbore cu rădăcini puternice şi trunchi gros, din care ies ramuri de forme şi mărimi foarte diferite şi ale cărui fructe au totdeauna în cele din urmă un gust amar pentru cel care le gustă."
    Orice trăire a personajelor poate declanşa povestirea unei istorii, precum şi orice poveste a locuitorilor hanului poate declanşa în ceilalţi o trăire complexă. Viaţa va fi judecată static prin întâmplările altora, traiul real părând mult mai banal prin comparaţie: "Atunci am descoperit că singurătatea este cel mai bun antidot împotriva vidului şi m-am ghemuit hotărât între numeroasele ei cute, pentru a nu cădea din nou în butoiul cu melancolie."
    Dacă vrei să citeşti o carte prin excelenţă frumoasă, o carte ce mie personal mi-a amintit de autohtonul şi genialul "Jocul de-a vacanţa" (M.Sebastian), o carte care te va invita într-un spaţiu privilegiat, unde povestea "conduce", atunci vei alege cu siguranţă "Ultimele dorinţe ale cavalerului Hawkins".

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/