Blestemul geografiei. Cum facem să avem şi o „alianţă financiară“ pe lângă cea politico-militară? Aflată la 400 de kilometri de război, România se împrumută de la aliaţii săi din NATO cu cea mai mare dobândă din UE, de 9%.

„Sfântul Frankfurt“, noua capelă de rugăciune a finanţiştilor europeni, aflat la 2.300 de kilometri de Moscova, îi împrumută pe nemţi la o dobândă de 1%, pe cehi cu 5%, pe unguri cu 9,1%, iar pe români cu 9,3% – diferenţă direct proporţională cu distanţa de linia frontului.

Dobânda creşte proporţional cu distanţa pe care debit­orul o are faţă de centrul financiar al Europei, o Europă într-o transformare pe care nimeni nu o anticipa acum cinci ani.

De ce ne împrumutăm cel mai scump din UE, când lumea occidentală vrea, după cum spune, ca România să fie solidă şi bine înarmată? Cu România pe post de pilon de stabilitate şi printre primele bastioane de apărare ale lumii occidentale, nu ar trebui ca accesul la finanţare să fie facilitat, tocmai pentru a-şi putea împlini rolul de pilon de susţinere?

Dacă pe plan militar, de exemplu, România a fost printre primele ţări întărite, pe pieţele financiare situaţia este la polul opus, pentru că dobânzile la care se împrumută România au crescut constant şi sunt cele mai mari din Uniunea Europeană.