Din cauza ţeparilor devine aproape imposibil să faci afaceri corecte în România. Ţepele prin intermediul cecurilor şi biletelor la ordin s-au triplat anul trecut

„Există, într-adevăr, un risc penal asociat cecurilor, de aceea nici nu sunt la fel de populare ca biletele la ordin, în cazul cărora pedepsele sunt mult mai  lejere. În practică, însă, nici pentru înșelăciunea prin file cec nu se dă decât arareori pușcărie“, confirmă și Constantin Coman, directorul general al Coface România. Nu crede, însă, că de vină ar fi reaua voință a magistraților, cât faptul că „autoritățile sunt supraîncărcate și apreciază adesea că fraudele economice nu reprezintă o prioritate“. În plus, trecând de cealaltă parte a baricadei, judecătorilor le este greu să discearnă între antreprenorii care au fost nevoiți să intre în insolvență din lipsa disponibilităților bănești, nemaiachitându-și, astfel, datoriile către furnizori, și cei care și-au înființat firma exact în scopul de a se îmbogăți de pe urma unui sistem economic deficitar: „puține sunt fraude autentice, în rest fiind vorba de faptul că economia națională a scăzut abrupt. În anii de criză, mai toate afacerile din România bazate pe sistemul cumpăr-și-revând au dat faliment: acest tip de comerț în care nu se produce nimic dar avem sute de firme pe lanțul între o roșie care crește pe câmp și drumul ei către masa consumatorului final a colapsat pur si simplu“. Afirmația îi aparține avocatului Iulian Urban, unul dintre puținii parlamentari (în fostul mandat) care au bătut monedă pe curățarea sistemului de instrumente de plată la termen. Care crede că de vină pentru pagubele imense suferite de companiile prejudiciate prin intermediul cecurilor și al biletelor la ordin este și naivitatea oamenilor de afaceri români: „de exemplu, la Romstrade, chiar dacă avea sute de incidente de plată, creditorii au avut totuși încredere că își vor vedea banii, până când s-a deschis insolvența – iar odată ajunși la masa credală nu mai au, în general, șanse să își vadă banii, pentru că ei dețin doar creanțe chirografare. Același fenomen s-a întâmplat și în alte cazuri celebre de insolvență, precum Mic.ro, Promisat, Izometal sau Pic.“

Nu se pune (încă) problema eliminării

Și atunci, care ar fi soluția? Poate funcționa o economie (relativ) sănătoasă în condițiile în care agenții economici se privesc permanent cu suspiciune și nu fac tranzacții decât cu banii jos? Teoretic, da - de altfel, numărul de cecuri și de bilete la ordin care circulă în economie a scăzut semnificativ în ultimii trei ani, exact din cauza circumspecției firmelor pățite. În opinia lui Constantin Coman, nu se pune însă problema eliminării lor: „în privința cecurilor, este o chestiune aproape culturală, de tradiție. Deci va rezista, în ciuda tuturor nemulțumirilor legate de sistem. În privința biletului la ordin, nici nu se pune problema eliminării, acesta fiind în continuare cel mai utilizat instrument de plată în tranzacțiile dintre firmele românești“. Și totuși, cecurile (biletele la ordin nu au echivalent decât în puține alte state) au dispărut cu totul în majoritatea statelor vecine – pe de altă parte, ele reprezintă în continuare unul dintre stâlpii economiilor dezvoltate. Care să fie explicația? Potrivit directorului Coface, „guvernele est- și central-europene au eliminat acest instrument din cauza eșecului de a pune la punct o legislație funcțională. Procedurile de tragere a banilor din bănci erau greoaie și mai mult complicau tranzacțiile în loc să le simplifice. Evident, atunci când s-a luat decizia suspendării acestor instrumente, a contat și factorul fraudă, însă legislația este principala vinovată. La noi, însă, actele normative sunt bine făcute, doar că nu sunt puse în aplicare.“