Bagatelizarea amânării PNRR, sforărie politică

 

Dorian OBREJA

Sincer, în urmă cu o lună, speram să fi terminat abordarea temei PNRR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă). Asta nu pentru că mă plictisisem de subiect (deşi el făcea valuri în spaţiul public de multe luni), ci pentru că îmi dorem, la fel ca majoritatea locuitorilor acestei ţări, sunt convins, ca  proiectul României vizând planul amintit, respectiv accesarea fondurilor, să fie aprobate la Bruxelles şi să poată începe materializarea propunerilor.

Deisgur, ca şi unii analişti, jurnalişti sau chiar politicieni, îmi păstram rezerva faţă de opţiunea celor aflaţi la putere de solicita nu doar granturile (circa 13 miliarde euro), ci şi vreo 16 miliarde euro sub formă de împrumuturi – ce vor trebui înapoiate, cu tot cu dobânzi, la valoarea a 25 miliarde euro, până în 2053, adică de vreo două generaţii. Rezerva venea şi din comparaţia cu exemplul multor alte state colege în UE, care, realiste, au preferat să apeleze mai ales la granturi, îndatorându-se foarte puţin sau deloc.

Dar nu aceasta e singura chestiune de criticat la PNRR alcătuit de cei aflaţi la putere. Aduc aminte că la acest plan s-a lucrat (având în vedere rezultatele, probabil cu viteza melcului, ca să nu mai discutăm de calitate) încă de anul trecut; în ianuarie acest an, s-a dispus refacerea lui (ceea ce înseamnă că era departe de a fi în regulă), iar în aprilie, revizuirea lui, în urma observaţiilor şi sugestiilor de la Bruxelles. În fine, în ultimul minut al termenului, deci pe 31 mai, la ora 15,30, este trimisă în capitala UE varianta (crezută) finală. Numai că, dinspre destinatar, a venit un soi de „retur”, adică altă serie de observaţii, sesizându-se erori, inadvertenţe şi lipsuri din documentaţie, standarde de cost inexistente sau fără justificare, diferenţe între sumele cerute, lipsa de metodologie, precum şi amestecarea unor subcomponente etc.

Desigur, subiectul a fost speculat, în ţară, de putere şi opoziţie în mod diferit; cea dintâi a susţinut că PNRR nu a fost nici respins, nici retrimis, în vreme ce a doua a criticat vehement planul, ajungând chiar să depună o moţiune de cenzură pe această temă (intitulată „România eşuată. Recordul „fantastic” al guvernului Cîţu”), care a contabilizat, însă, doar 201 voturi – în condiţiile în care, pentru a reuşi, avea nevoie de încă 33...

Dar, cum notam, subiectul e departe de a se fi încheiat – şi din punct de vedere al controverselor, dar mai ales practic. Coincidenţă sau nu, în aceeaşi zi cu marea victorie înregistrată la moţiunea de cenzură, şeful cabinetului face declaraţii menite cel puţin a pune pe gânduri, dacă nu să revolte. Aflăm, astfel, că planul României va fi aprobat (cine garantează asta? n.m., D.O.) abia la toamnă. Motivul? „Cei de la Comisia Europeană intră în vacanţă” (ca şi cum asta nu se ştia, şi planul nu trebuia trimis în timp util!). Probabil pentru a mai îndulci amarul hap pe care ni l-a servit, personajul a adăugat „sunt vreo şase-şapte ţări care vor avea PNRR la toamnă. Nu este nicio problemă, contează să luăm toţi banii”. Aşadar, din cele 27 de state UE, reuşim, din nou, „performanţa” a ne situa în ultimul pluton. Şi se poate bănui că întârzierea în aprobare va genera una şi în acordarea banilor.

Nu ne rămâne decât să cugetăm la înţelepciunea unui vechi proverb românesc: „Lungeşte, Doamne, boala, până la anul când s-o coace poama”...