Petru cel Mare și Putin cel mic

Dorian OBREJA

Acum trei zile, adică vineri, tocmai ce începusem să mă documentez pentru subiectul rândurilor de astăzi – alegerile din Federația Rusă, despre care știam că sunt programate timp de trei zile, începând cu cea menționată. Deodată, am luat cunoștință de cu o declarație ce mi-a dat emoții, crezând că ratasem vreun anunț legat de scurtarea scrutinului; mai concret, președintele Consiliului European, Charles Michel, îl felicita pe Vladimir Putin, ”pentru victoria sa zdobitoare în alegeri”. Am verificat: totuși, alegerile abia începuseră. Apoi m-am edificat, citind mesajul lui Michel în continuare: ”Aș dori să-l felicit pe Putin pentru victoria sa detașată. Fără opoziție. Fără libertate. Fără posibilitatea de a alege.”.

Ceea ce s-a întâmplat, timp de trei zile, în Federația Rusă, a fost un eveniment cu final mai mult decât previzibil, pregătit fiind, în toate planurile, cu deosebit de multă atenție. De regulă, 70-80 de milioane de ruși participau la alegerile prezidențiale, obținându-se o prezență de circa 67 la sută; acum s-a dorit, s-a estimat și ”făcut totul” ca procentul să atingă sau depășească 70 la sută, urmând ca 80-85 la sută să voteze pentru Putin, ceea ce nu era greu de realizat având în vedere că cei trei contracandidați erau ”oameni de paie”.

Această ”victorie zdrobitoare” a fost scenarizată cu multă vreme în urmă. Inclusiv, în 2021, printr-o lege care îi permitea lui Putin (și numai lui!) să candideze pentru încă două mandate prezidențiale, lucru care însemna, în teorie, rămânerea în funcția supremă până în 2036. Lucru ce echivala cu depășirea duratei de conducere exercitate de Stalin, rămânând ca doar Petru cel Mare să-l întreacă pe Putin în privința longevității de lider al rușilor.

De altfel, se pare că actualul - și viitorul...- președinte îl are ca termen de comparație mai mereu pe țarul amintit; cum nu poate rivaliza cu el în ceea ce privește ”mărimea” (el - sub 1,70 m, modelul său – puțin peste 2 m!), încearcă la alte capitole, cum ar fi durata ”domniei” și, ceva mai nou, expansiunea teritorială, începută în 2014, cu Crimeea, și continuată din februarie 2022, prin ”operațiunea militară specială” din Ucraina.

Ultima acțiune amintită mai sus e catalogată, de majoritatea țărilor, drept invazie și război și, pe cale de consecință, condamnată, ba chiar însoțită de ajutorarea pe scară largă a invadaților, precum și cu sancționarea invadatorilor. În asemenea circumstanțe, dar și ținând seama că, precum afirmă tot mai multe voci, trebuie să se încheie cel puțin un armistițiu, dacă nu chiar pacea, Putin avea nevoie de recunoaștere și legitimitate, pentru a fi el reprezentantul Rusiei la viitoarele posibile negocieri, în încercarea de anihilare a unei alte ipostaze, și anume aceea de urmărit internațional pentru crime de război și ”beneficiar” al unui mandat de arestare emis de Curtea Penală Internațională.

În campania electorală pentru precedentele alegeri, liderul de la Kremlin promitea ”un salt decisiv” al nivelului de trai, iar în iunie 2022 – că va urma ”o epocă de aur” pentru economia rusă. Veniturile reale au sporit cu aproape 8 la sută față de 2018, dar puterea de cumpărare este sub cea din 2013. PIB-ul Rusiei a crescut, în 2023, cu 3,6 la sută (mai mult decât în țările membre ale G7), dar asta îndeosebi prin trecerea economiei la una de război.

În ”competiția” sa cu Petru cel Mare, Putin poate fi văzut la fel de către mulți ruși, dar percepția din afară este una contrară.