Scatologii să vândă bilete la toalete!

 

Pentru a nu crea confuzii, vreau să precizez, de la bun început, că utilizez în titlu o categorie ce are drept punct de plecare termenul de scatologie doar în accepţiunea restrânsă de a vorbi/scrie despre lucruri triviale, scabroase. Unii spun că termenul cu pricina ar fi reprezenta o tendinţă patologică, alţii – că este expresia dorinţei de a epata, de a şoca. Oricum ar fi, tot blamabilă este, fără ca această sentinţă să fie generată de pudibonderie.

Precizarea-introducere fiind terminată, să facem un pas mai departe, şi de locul în care ne află, şi de domeniile mai înainte pomenite. Ajungem astfel, în Suedia, acolo unde, din  1901, se acordă cele mai multe dintre premiile Nobel, printre care şi cel pentru literatură. Tradiţia a fost întreruptă doar în 2018, când desemnarea câştigătorului la categoria respectivă s-a amânat cu un an, din pricina unui scandal de agresiune sexuală, dar şi a devoalării anticipate a premiatului (amatorii de poveşti...spumoase pot afla detalii pe internet), chestiuni care au afectat imaginea Academiei Suedeze, instituţia ce desemnează laureaţii. Am dat exemplul acesta pentru a arăta că nici „casele mari” nu sunt lipsite de scandaluri. Oricât am cercetat, îsnă, nu am aflat pe lista atât de lungă a laureaţilor premiului Nobel pentru literatură scriitori care să fie acuzaţi de trivialitate, obscenitate, vulgaritate – într-un cuvâmt, de scatologie.

Pe plaiurile mioritice, însă, lucrurile sunt văzute şi făcute în mod diferit.

„Sunt o doamnă, ce (urmează un cuvânt din 4 litere, pe care refuz să-l reproduc)  mea” – astfel începe un roman conceput de o femeie (că nu-i pot zice doamnă - având în vedere expresia prin care dă de bănuit că ar fi bărbat - nici scriitoare)), publicat acum vreo două decenii, premiat nu doar de o revistă reprezentativă, ci şi de breasla scriitoricească!!! Exemple mai sunt nenumărate, dar aş aminti că, în acelaşi an, preşedintele de atunci al USR s-a exprimat public contra obscenităţii tinerilor începători în ale scrisului, negându-le valoarea literară şi suspendând chiar un cenaclu în care abubndau asemenea manifestări. Între timp, din  câte am constatat, percepţiile şi reacţiile au început să se mai schimbe. Personal, nu aş zice că în bine!

Dar să ajungem, în fine, la chestiunea zilei. În presă şi pe reţelele de socializare s-au făcut, în ultimele 2 săptămâni, valuri mari şi multe vizavi de faptul că, voi cita exact, „Memorialul de la Ipoteşti a decis să şteargă înregistrarea cu acordării Premiului pentru debut, motivând că s-a citit o poezie „care conţine cuvinte licenţioase”. Licenţioase? Scabroase, triviale, obscene, de mai mare ruşinea.

Legat de subiect, sunt câteva puncte distincte. Instituţia Memorialului de la Ipoteşti bnu are a da da socoteală nimănui ce face pe site-ul propriu, mai ales când şi anunţă că înregistrarea aducea atingere normalităţii (textul citit de premiată poate fi găsit pe internet şi nu e cu niciun preţ poezie, ci o înşiruire de obscenităţi, venite, probabil, din partea unei persoane cu coşuri pe faţă). În al doilea rând, dacă respectivul text face parte din cartea premiată, cum a putut juriul să acorde premiul la aşa ceva? În al treilea rând, cum se face că atât cei trei membri ai juriului (n-aş zice nume în literatura actuală), cât şi „distinsa” sunt toţi din acelaşi oraş, anume Sibiu?

În fine, pentru că spaţiul nu-mi mai îngăduie dezvoltarea poveştii, am să formulez propunerea de încheiere: toţi cei aflaţi în situaţii asemănătoare, adică adepţi ai scatologiei, ar trebui angajaţi ca vânzători de bilete la toaletele publice: ar avea şi un venit, ar putea şi scrie/desena după...gustul lor, fie pe pereţii stabilimentelor, fie chiar pe hârtia igienică...

Dorian OBREJA