Calendar ortodox, 1 decembrie. Sfântul prooroc Naum

Pe 1 decembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Proroc Naum era din Elcheseea, din seminţia lui Simeon. A trăit cu 460 de ani înainte de Hristos. Le-a vestit ninivitenilor că cetatea lor va pieri. Ninivitenii, care se pocăiseră în urma propovăduirii lui Iona, au revenit după puţin timp la faptele cele rele. Cetatea Ninive a fost cufundată în urma unui cutremur într-un iezer, după cum vestise Sfântul Naum. El a trecut la cele veşnice la 45 de ani. Numele său se tâlcuieşte "odihnă" sau "mângâiere", scrie crestinortodox.ro.

Cuviosul Filaret Milostivul era de loc din părţile Paflagoniei, din satul Amnia. S-a căsătorit cu Teozva şi a avut trei copii: un băiat cu numele Ioan şi două fiice, Ipatia şi Evantia.

Avea multe cirezi de vite, holde şi ţarini aducătoare de roade. Într-una din zile se întreabă: „Au doară pentru aceasta am primit eu din mâna Domnului nişte bunătăţi ca acestea, ca singur eu să mă hrănesc cu dânsele şi să le cheltuiesc spre îndulcirea şi plăcerea pântecelui meu? Au nu voi împărţi aceste bogăţii mari, care-mi sunt date de la Dumnezeu: săracilor, văduvelor, sărmanilor, scăpătaţilor şi străinilor, pe care Domnul, la înfricoşata Sa judecata înaintea oamenilor şi a îngerilor, nu se va ruşina a-i numi pe dânşii fraţi, zicând: De vreme ce aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi mai mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut? Apoi ce folos voi avea din averea aceasta, dacă o voi ţine cu zgârcenie, în ziua judecăţii, care va fi fără milă pentru cei ce n-au făcut milostenie? Au doar, în veacul ce va să vie, vor fi mie acestea mâncare şi băutură fără de moarte? Oare hainele mele cele scumpe îmi vor fi mie îmbrăcăminte a nestricăciunii? Nicidecum.”

Acestea grăind în sine fericitul Filaret, atât s-a făcut de milostiv către săraci, ca şi un tată către fiii săi, hrănind pe cei flămânzi, adăpând pe cei însetaţi, îmbrăcând pe cei goi; pe cei străini primindu-i cu bucurie în casa sa şi odihnindu-i cu dragoste. După un timp, ajunge aşa de sărac încât nu-i mai rămâne nimic. Aflându-se în această stare, Cuviosul Filaret nu s-a mâhnit.

Când fericitul Filaret a cunoscut că i se apropie sfârşitul, a chemat toate rudele sale şi le-a prezis cele ce aveau să se întâmple fiecăreia. La îngroparea sa au venit mulţi săraci strigând: "O, Doamne Dumnezeule, pentru ce ne-ai lipsit pe noi de un părinte ca acesta, hrănitorul nostru? Căci cine după dânsul ne va hrăni pe noi flamanzii şi ne va îmbrăca pe noi şi cine va mai primi pe cei străini în casa sa? Cine va îngriji pe fraţii noştri cei morţi şi aruncaţi pe uliţe şi-i va da îngropării? Mai bine ar fi fost să murim noi toţi înainte, decât să ne lipsim de făcătorul nostru de bine".