FOTO/VIDEO Canonul către puterile cerești reprezintă una dintre cele mai puternice rugăciuni

Canonul către puterile cerești reprezintă una dintre cele mai puternice rugăciuni până astăzi. Acesta este melodios și ne mângâie simțul auditiv, trezind spiritul credincios din noi. Canonul care este adresat tuturor puterilor cerești este foarte puternic, și aduce momente de bucurie, sănătate și noroc.

În biserică, canonul reprezintă o cântare (o rugăciune melodioasă) alcătuită din diferite ode și mai este văzut drept un imn.

Acesta a apărut din secolul al VII-lea, scris în limba greacă de către Sfântul Andrei Criteanul. Abia în secolul al VIII-lea, canonul a fost dezvoltat și transformat în ceea ce cunoaștem noi astăzi sub forma unei reguli sau tradiții. Înainte de canon a existat condacul.

 

În cultura religioasă, canoanele sunt cântate la biserică în cadrul diferitelor slujbe, precum liturghia sau spovedania.

Atât preoții, cât și persoanele religioase, susțin că aceste canoane sunt în folosul oamenilor. Acestea au rolul de a aduce pace sufletească și mângâiere pentru cei care au trecut prin momente grele. De asemenea, astfel de cântări te ajută să-ți deschizi sau redeschizi mintea și inima către Dumnezeu.

Atât timp cât sunt urmate toate tradițiile și regulile bisericești, precum postul și rugăciunea, toate acestea ne vor ajuta să trezim puterea divină care zace în noi, prin bunătatea sufeltului.

Canon către puterile cerești
De obicei, canonul începe prin rostirea rugăciunii „Împărate Ceresc”, urmat de o altă rugăciune foarte cunoscută, și anume „Tatăl nostru”. Aceste două reprezintă o modalitate de a iniția și de a ne introduce în starea necesară pentru cântările care urmează. De asemenea, sunt folosite pentru a deschide dialogul cu Domnul nostru.

Acest canon are opt cântări și se adresează tuturor puterilor cerești.

În prima cântare sunt chemați toate puterile divine, precum Îngerii, Arhanghelii, Serafimii și Heruvinii. Conexiunea cu Iisus Hristos este făcută prin mijlocitori, la început. Există, de asemenea, cuvinte adresate și Născătoarei de Dumnezeu.

„Cuvinte cel fără de început, pentru sfin­țitele rugăciuni ale Heruvimilor, Se­­­­ra­fimilor, ale Stăpâniilor, Scaune­lor, ale Puterilor celor dumnezeiești, ale În­geri­lor, Arhanghelilor, ale Căpe­te­nii­lor și Dom­­niilor, dăruiește-ne mi­lele Tale cele mari, ca un iu­bitor de oameni.

Ajută-mi, Înaintemergătorule al Dom­­­­nului, rugând pe Hristos; și voi, cea­ta prorocilor, adunarea Aposto­lilor, mul­ți­­mea mucenicilor, rugați pe Stă­­­pâ­nul tu­turor să mă mântuiască pe mine, cel cuprins de multe păcate.”

Cântările din cuprinsul acestui canon reprezintă tânguirea și smerenia noastră. Cuvintele noastre, ale păcătoșilor către Dumnezeu și alte puteri divine din Împărăția Sa. Prin acestea recunoaștem că ne lăsăm pradă plăcerilor trupești, pentru că suntem simpli oameni. Totuși, arătăm că suntem deschiși spre îndreptare și cerem iertarea păcatelor.

În tot canonul sunt cuvinte adresate lui Dumnezeu, cât și Sfintei Maria.

„Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, și mar­ginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor tru­­­pește și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, în­ce­­pătoriile cetelor îngerești și ome­nești te slăvesc.

Dumnezeiești, cu totul slăviți, cei doi­spre­zece Apostoli, împreună cu toți mucenicii, cu preoții și cu sfinții mu­cenici și cu fericiții și dumne­zeieștii proroci, cuvioase și drepte fe­mei, care tare ați pătimit, faceți rugă­ciuni pentru noi către Iubitorul de oameni.”

Ultima cântare pomenește despre apariția lui Dumnezeu pe Pământ și ce minune reprezintă acest lucru pentru omenire. De asemenea, le cerem celor din Cer să aibă milă și să se roage pentru noi, păcătoșii.

Așadar, Canonul către puterile cerești reprezintă o cântare minunată care ne apropie de Dumnezeu și ne aduce veșnica pace sufletească.