Iașul va avea un nou sfânt în calendarul romano-catolic

Preotul Dumitru Matei a fost ucis în 1950 „din ură faţă de credinţă”. A participat la grupuri de rezistenţă anticomunistă, fiind „o figură centrală” în acestea. Episcopia Romano-Catolică de Iaşi a deschis procedurile de documentare pentru cauza de beatificare şi canonizare.

Episcopia Romano-Catolică a deschis procedurile de documentare pentru cauza de beatificare şi canonizare a unui nou sfânt de Iaşi: preotul Dumitru Matei, care a fost ucis în 1950 „din ură faţă de credinţă”.

Procesul pentru beatificarea unui presupus sfânt este foarte complex, iar duminică, la Iaşi, are loc primul pas în Dieceza catolică: Preasfinţitul Iosif Păuţel, episcop, va organiza după liturghie prima sesiune publică a cauzei de beatificare a preotului Dumitru Matei. Practic, acesta este primul pas concret după ce joi, 16 decembrie, cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor din Vatican, a autorizat iniţierea unei cercetări cu privire la martiriul preotului ieşean. Duminică se va constitui Tribunalul bisericesc al Cauzei „Dumitru Matei”, iar membrii acestuia trebuie să depună un jurământ de fidelitate faţă de adevărul istoric şi teologic.

 

Născut în iulie 1913, înainte de începerea Primului Război Mondial, Dumitru Matei a intrat în Seminarul Catolic Diecezan din Iaşi la vârsta de 14 ani, în 1927. 12 ani mai târziu, în 1939, în buza începerii celei de a doua conflagraţii mondiale, Dumitru Matei este hirotonit preot în capela Institutului Notre Dame de Sion din Iaşi. Următorii nouă ani din viaţă şi-i petrece în capitala Moldovei, până în 1948, când trebuie să fugă, urmărit fiind de securişti. La finalul celui de-al Doilea Război Mondial primeşte titulatura de „specialist în serviciul săracilor”, primind şi distribuind ajutoare venit din străinătate, mai ales din SUA, pentru cei înfometaţi după război.

„Tânărul preot şi-a împlinit exemplar misiunea, a stat la dispoziţia tuturor, indiferent de confesiune: evreii din Iaşi, prigoniţi în timpul prezenţei naziste, veneau la părintele Matei ca la un tată spiritual; pe mulţi prizonieri i-a adăpostit în diferite locuri, iar unii au recunoscut că numai datorită lui au scăpat cu viaţă. După instalarea puterii comuniste, în multe locuri din ţară s-au organizat grupări de rezistenţă anticomuniste, iar într-o astfel de grupare s-a integrat şi părintele Matei, care era o «figură centrală», considerat a fi o «personalitate de excepţie, inteligent, cu convingeri ferme»“, au precizat reprezentanţii Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi.

Pe 15 mai 1948 s-au făcut primele arestări din rândul anticomuniştilor de la Iaşi, dar părintele Matei abia a scăpat de acestea, primind din partea episcopului Anton Durcovici permisiune să părăsească oraşul Iaşi şi să se ascundă. Acesta a supravieţuit în diferite case parohiale din ţară şi s-a retras în 1950 în Bucureşti. Acolo a fost arestat pe 18 mai, iar pe 23 octombrie a fost judecat de Tribunalul Militar. Sentinţa: condamnarea la moarte pentru „spionaj şi înaltă trădare”. A fost executat prin împuşcare în 1951, pe 21 februarie, la Penitenciarul Jilava, iar trupul său a fost abandonat într-o groapă comună.