Reguli la spovedanie. Ce nu trebuie să spui

Spovedania trebuie făcută la inițiativa celui care merge să mărturisească păcatele, respectând câteva reguli fără de care acest act nu poate fi împlinit în totalitate.

Unul dintre cele mai importante acte la care iau parte credincioșii, în raport cu Dumnezeu, este spovedania. Mijlocită de preot sau duhovnic, spovedania are rolul de-a elibera, de-a mărturisi păcatele cele făcute cu voie sau fără de voie. Esențial este ca spovedania să fie făcută benevol, la inițiativa credinciosului, care trebuie să simtă nevoia de-a împărtăși greutățile care îi apasă sufletul.

Spovedania se face doar din convingerea celui care merge să mărturisească
„Spovedania curată este făcută cu osândire, cu autoînvinuire, fără încercarea de a ne ușura responsabilitatea sau de a arunca vina asupra altora. Eu și numai eu sunt răspunzător de păcatele mele. Nimeni altul, nici chiar diavolul, nu ne obligă să păcătuim. Bolii noastre sufletești și ignoranței noastre li se datorează toate căderile.

Sfântul Ioan Scărarul sfătuiește: „Dezgoleste-ți, dezgoleste-ți rana în față doftorului și nu te rușina. „A mea e buba, părinte, a mea e rana. Din nepăsarea mea s-a pricinuit, și nu din a altuia. Nimeni altul nu e pricinuitorul ei: nici om, nici duh, nici trup, nici altceva, ci negrija mea!”, conform crestinortodox.ro.

Foarte importantă este sinceritatea dusă până la capăt. Mărturisirea tuturor păcatelor, fără jumătăți de adevăr. „Este nevoie să ne mărturisim păcatele cu sinceritate, limpede, riguros, fără învârteli sau jumătăți de cuvânt. Nu mergem la duhovnic spre a ne dezvinovăți sau spre a ne ascunde căderile, ci pentru a descoperi boală noastră duhovnicească”, mai precizează sursa citată.

Iată care sunt cele mai importante reguli de care trebuie să țineam seama atunci când ne spovedim:
– Ferește-te să stai undeva de unde se aude ce mărturisesc credincioșii care au intrat înaintea ta.

– Să mărturiseşti cu glas tare şi rar toate păcatele şi să te asiguri că preotul le-a auzit. Pentru că iertarea se dă numai acelor păcate auzite de preot.

– Să nu vorbeşti cu cei ce stau să intre la mărturisire şi să nu cleveteşti, nici să râzi sau să critici. Gândeşte-te până ce intri la mărturisire la păcatele pe care le-ai făcut, ca să-ţi aduci aminte de ele şi să le mărturiseşti.

– Nu-ţi schimba duhovnicul sub pretextul că te întreabă prea mult sau că ţi-e ruşine să-i spui păcatul cel mare.

– Evită să mărturișești atunci când la ușa preotului așteaptă mai multe persoane.

– Evită să intri la mărturisire atunci când duhovnicul este aglomerat sau obosit, pentru că nu vei putea face o mărturisire completă.

– Dacă te-ai spovedit și ai primit un canon, în acest caz trebuie să împlinești mai întâi acel canon.

– Niciun alt preot nu te poate dezlega de canonul primit, decât cel care l-a dat.

– Pentru a nu risca să uiți canonul, este indicat să-l notezi într-o agendă sau pe o foaie de hârtie.

În ziua în care mergi la spovedanie trebuie să ții post negru
– Trebuie să fii pregătit înainte de mărturisire și sufletește, și trupește. Ține post cu cinci zile înainte de acest act, iar în ziua respectivă ține post negru.

– La spovedanie nu trebuie să spui unui păcat altfel decât se numeşte el. Expresii ca: „am fost ispitit”, „am căzut” nu înseamnă nimic în contextul iertării.

– Canonul trebuie să fie îndeplinit cu exactitate. Nici mai mult nici mai puțin decât sarcina primită.

– Discuția avută cu duhovnicul trebuie să rămână neîmpărtășită unor terțe persoane, familiei sau prietenilor.

– Nu te poți împărtăși dacă nu ai îndeplinit canonul ce ți s-a dat la ultima spovedanie.

– Atunci când mărturiseşti păcate multe şi grele, diavolii te împiedică să auzi cuvintele de iertare din rugăciunea de dezlegare. Fii foarte atent la aceasta şi dacă nu ai auzit să ceri preotului să repete rugăciunea. Este esențial să o auzi și să iei aminte.