633 de ani de la prima atestare documentară a Sucevei

Astăzi, 10 februarie, se împlinesc 633 de ani de la prima atestare documentară a Sucevei.
Fiind vorba despre un document prin care domnitorul Moldovei îl împrumuta pe regele Poloniei și în care se menționează că redactarea actului s-a făcut în Cetatea Sucevei, este de presupus că această fortificație, ca și localitatea cu același nume – atestată, de asemenea, în același an, dar cu câteva luni mai târziu decât Cetatea de Scaun – au apărut și s-au dezvoltat cu mult înainte de documentul ca atare.
În ceea ce privește domnitorul din perioada căruia datează prima mențiune certă a Sucevei, trebuie făcută precizarea că este vorba de Petru al II-lea, cunoscut ca Petru Muşat.
„Cu mila lui Dumnezeu, lui Vladislav, craiul Poloniei, stăpânitorului  al Lituaniei şi al Rusiei şi domnitor altor multor ţări, sinceră închinare de la Petru Voievodul Moldovei. Facem cunoscut înalt Domniei Tale că am dat acestui adevărat pan al Varşoviei trei mii de ruble de argint frâncesc, în acea greutate, cu care am început să dăm de la Luţc şi le-am dat pe toate în Suceava. În această scrisoare sunt trei mii de ruble de argint frâncesc; Pentru aceasta facem această scrisoare pentru trei mii, iar scrisoarea Domniei tale este făcută pentru patru mii la Lăsatul Secului. Rugăm pe Domnia Ta să faceţi altă scrisoare, ca şi aceasta ce o scrieţi, dar nu pentru patru mii ci pentru trei mii, sub pecetea crăiască. Cine ne va aduce zapisul pe trei mii aceluia îi vom da cartea voastră ce e scrisă pentru patru mii. Şi s-a scris cartea, în Cetatea Sucevei, luni, în întâia Săptămână a Postului, sub pecetea noastră în anul naşterii Domnului 1388”.
Este vorba despre prima atestare certă a Sucevei întrucât există diverse alte referiri la localități din nordul Moldovei între care multe au denumiri care încep cu litera „S” și pentru care unii istorici au opinat că ar putea fi referiri tot la Suceava.
Tot în același an, dar la mai bine de jumătate de an după cel de atestare a Cetății de Scaun a Sucevei este și prima mențiune certă a localității Suceava: actul emis la 18 august 1388 de catolicosul Teodoros al II-lea al Ciliciei (1382 – 1392) cu privire la armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava (nostra civitatis sucevensis) sunt supuși jurisdicției scaunului episcopal de Liov și abia la 1401 domnitorul Alexandru cel Bun consfințea înființarea unei prime episcopii armene din zona Moldovei, cu scaunul la Suceava.
În ceea ce privește domnitorul din perioada căruia datează prima mențiune certă a Sucevei facem precizarea că este vorba de Petru al II-lea, cunoscut celor mai mulți pasionați de istorie ca Petru Muşat. El este fiul Margaretei Muşata – fiica lui Bogdan I voievod și sora lui Lațcu Vodă – și pentru o perioadă referirile unor istorici la el au fost ca Petru I Mușantinul, însă tot mai mult câștigă loc opinia conform căreia Petru I a fost, de fapt, un domnitor care l-a precedat pe Petru Mușat, având o scurtă domnie între anii 1367-1368, fiind de asemenea nepot al lui Bogdan I Voievod, însă nu din linia Mușatei, ci a altui fiu al descălecătorului Moldovei, Ștefan. Domnia lui Petru Mușat a fost însă una destul de lungă în comparație cu cele ale domnitorilor care l-au precedat, în răstimpul până la 1391 având numeroase realizări: demersuri de înființare a primei mitropolii ortodoxe a Moldovei – cu reşedinţa la Suceava, emiterea celor dintâi piese monetare (groși și jumătăți de groși); organizarea cancelariei domneşti, recunoașterea suzeranității față de Regatul Poloniei în 1387; acordul din 1390 de la Suceava între Polonia, Moldova și Țara Românească împotriva regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Cât despre prima atestare documentară a Cetăţii de Scaun Suceava de la 10 februarie 1388, este de menționat că drept zălog pentru suma împrumutată regelui Poloniei Vladislav II Jagello – cele 3.000 de ruble de argint frâncesc sunt echivalentul de atunci a 52 de kg aur fin sau a 538 kg de argint – domnitorul Ţării Moldovei primea ţinutul denumit Pocuţia și care făcea parte din mai vechiul cnezat al Haliciului încorporat însă la acea vreme regatului polonez, ținut pe care domnul Moldovei avea dreptul să-l ocupe dacă în trei ani nu era achitat împrumutul. Fiindcă banii nu au fost plătiţi în termen, timp de peste 150 de ani o pricină de continue neînţelegeri şi războaie între Moldova şi Polonia