„Profesia mi-a dat posibilitatea să pot fi copil întreaga viață și să mă pot juca aproape mereu”

Când o privești, ai impresia că este o zână coborâtă din tărâmul poveștilor, sosită între copii ca să le aducă bucurie. Dacă te apropii, te molipsești de veselia și blândețea ei, cu care umple în fiecare zi sala de clasă în care îi primește cu drag pe școlarii ale căror destine le modelează. „Sunt o persoană optimistă, modestă, creativă, iubitoare de oameni frumoși, ce au suflet bun!”, spune prof. înv. Cristina Bulearcă, de la Școala Gimnazială Internațională Spectrum, în timp ce urmărește cu drag pe fiecare copilaș așezat la masa de lucru. Dacă în locul nostru ar fi fost un pictor care i-ar fi realizat portretul, cu siguranță că tabloul ar fi fost plin de zâmbet. Un tablou e un lucru ce rămâne în timp și prin el păstrăm vie amintirea. „Poate rămâne ca o amintire asupra locului în care a fost realizat, cu ocazia unui eveniment, a amprentei tinereții, a trecerii timpului. E plăcut să revii la tablouri, fotografii, stârnesc emoții frumoase!”, a adăugat teacher, așa cum îi spun copiii.

CV de „teacher” inimos

Și-a dorit mereu să urmeze Liceul Pedagogic, dar pentru asta trebuia să aleagă Bârladul unde exista o unitate de învățământ cu un astfel de profil. „Nu am vrut să schimb localitatea așa că am rămas în Vaslui, unde am urmat profilul real Matematică-Informatică. Liceul a fost destul de greu, dar mi-am dorit să-l urmez pentru că aveam mai multe opțiuni la absolvire. Aveam o dorință încă din copilărie pentru învățământ și pentru că doream să mă dezvolt cât mai mult, am ales să continuu studiile la Iași. Cei cinci ani de facultate și masterat m-au convins să rămân în profesia actuală, cea de profesor pentru învățământul primar! Practica pedagogică m-a apropiat mult de sufletele mici și pure!”, a continuat povestea Cristina Bulearcă. Chiar dacă la început i-a fost greu (orice început e dificil), pentru că lucra în timp ce își continua studiile, nu a renunțat la această profesie, a căutat să fie cât mai bună în ceea ce face: „Profesia mi-a adus onoarea de a lucra cu cei mici, cu copiii de vârstă mică, ce au o iubire infinită de oferit. Mi-a adus posibilitatea ca eu să pot fi copil întreaga viață și să mă pot juca aproape mereu!”. Orice balanță are două talere și dacă vorbim despre câștig automat vin în discuție și pierderile, care la „teacher Cristina” s-au măsurat în timpul scurt petrecut cu familia: „Îmi doream mai mult timp pentru mine, familie, un pic de relaxare, timp pentru suflet. Au fost destule momente în care lucram și câte 12-16 ore pe zi - 8-10 ore la școală și încă vreo 4-6 ore acasă pentru pregătirea activităților zilnice. Nu-mi doresc ca elevii să vadă doar tabla, creta și manualul, ci să aibă parte și de curiozități, experimente, activități diverse”. Se vorbește mult despre discriminarea feminină, însă „teacher” nu a trăit astfel de momente. „Lucrez într-un mediu plăcut, sunt apreciată de cei din jurul meu. Nu cred că m-am simțit vreodată marginalizată din cauza statutului de femeie. Nu mi s-a spus niciodată că nu trebuie să fac ceva anume pentru că sunt femeie sau, pentru că sunt femeie, am interzis de la ceva anume. Nu a fost cazul!”, a punctat Cristina Bulearcă. Ea este fericită să lucreze cu copiii sinceri, iubitori și inimoși: „Chiar dacă mai au unele momente de agitație, se arată curioși și însetați de învățătură. Rolul meu este acela de a oferi o educație copiilor care să le permită să fie cetățeni implicați în buna funcționare a societății”. Iar dacă mâine ar putea schimba lumea, „teacher” ar activa mai multe proiecte, ar colabora cu fundații, ONG-uri care să ajute persoanele aflate în nevoie pentru a reduce foametea, suferința, sărăcia. „Aș impune obligativitatea finalizării studiilor! Mulți copii încep studiile, dar le abandonează din diverse motive. Aș oferi locuri de muncă tuturor!”.

Maura ANGHEL