Copilării fără baterii. Jucăriile de altădată

 * când părinții se așază la povești, timpul pare să se oprească, iar copilăria lor, cu parfum de mere coapte și amintiri cusute în fir de râs, prinde viață sub ochii curioși ai celor mici * e un dans între trecut și prezent, între ulițele prăfuite de odinioară și străzile pavate ale prezentului, între jucăriile făcute din ce aveai la îndemână și cele cumpărate din rafturi lucioase, gata să vorbească și să lumineze

Copilăria părinților noștri este un univers aparte, un mozaic de momente ce astăzi par învelite într-o patină de aur, cu un aer ce îmbină simplitatea vieții de altădată cu râsetele sincere și micile peripeții de neuitat. Într-o lume fără tablete și telefoane, bucuriile se găseau în lucruri simple – o minge din cârpe, un joc de „Țară, țară, vrem ostași!” jucat pe ulițele prăfuite, sau serile când toată familia se strângea în jurul mesei pentru a povesti.

Tania și Mihai, părinții a trei copii veseli și mereu curioși, își amintesc cu drag de zilele lor de joacă. „Pe vremea noastră, cel mai prețios lucru era o praștie bine făcută, iar dacă aveai un cerc și un băț să îl rostogolești pe drum, erai regele străzii”, Mihai râzând. Își amintește cum el și prietenii lui alergau ore întregi în jurul blocurilor, uitând de foame și de somn. „Ne băteam pe nuci verzi și ne întorceam acasă cu palmele pătate și pline de fericire”, adaugă el, cu ochii strălucind de nostalgia copilului din el.

Maria își amintește de păpușile din cârpe, pe care le cosea cu bunica ei. „Nu existau păpuși Barbie pe atunci, ci doar Arădeanca, dar fiecare jucărie pe care o aveam era unică, purta amprenta copilăriei și imaginației noastre”, spune femeia. Într-un colț al casei, învelită în hârtii îngălbenite, încă mai păstrează o păpușă veche, cu o rochiță cusută dintr-un petic de catifea. Când le-a artătat-o fetelor ei, s-au uitat curioase, parcă încercând să înțeleagă de ce acea păpușă simplă are o valoare atât de mare în ochii mamei lor.

Gadgeturi și ochi în ecrane

Astăzi, copiii lor au acces la un univers digital nesfârșit, unde un singur click deschide porți către lumi fantastice. „În loc să alerge după cercuri pe drum, ei fac curse de mașini în jocuri video sau vorbesc cu prietenii lor pe telefon”, a ofat Mihai amuzat, dar pe un ton plin de înțeles. „Totuși, încercăm să le arătăm și farmecul jocurilor de altădată”. De Crăciun, în loc de un gadget, au adus acasă o colecție de jocuri de societate și s-au trezit cu râsete ce umpleau casa, amintind de acele seri lungi din copilăria lor, când „Nu te supăra, frate!” era mai important decât orice altceva.

Comparând copilăria lor cu cea a copiilor de azi, părinții subliniază un lucru simplu, dar profund: jocurile și amintirile sunt mai mult decât simple moduri de a petrece timpul; ele sunt liantul între generații, punți între trecut și viitor. Tania le-a povestit copiilor ei cum, într-o zi de vară, împreună cu frații ei, a făcut o bărcuță dintr-o coajă de nucă și a navigat-o pe bălțile lăsate de ploaie, ținându-și răsuflarea să vadă dacă ajunge la capăt. „Nu era cine știe ce barcă, dar era lumea noastră întreagă”, spune ea, iar în ochii celor mici sclipesc mirarea și dorința de a încerca și ei.

Amintirile părinților devin lecții valoroase. Ele le arată copiilor că, dincolo de ecrane și tehnologie, magia copilăriei stă în curajul de a inventa, de a se juca, de a transforma fiecare clipă într-o aventură. „Încercați să construiți ceva cu mâinile voastre”, îi îndeamnă Mihai, „veți vedea că nu doar rezultatul contează, ci drumul până acolo”.

Într-o lume modernă, unde copiii cresc cu roboți și jucării interactive, poveștile și jocurile simple de altădată sunt cele care aduc acel farmec de neegalat. Seara, când casa se umple de vocile părinților care povestesc despre copilăria lor, între râsete și șoapte, se țese o legătură tainică. Este un dans între trecut și prezent, între râsul de azi și amintirile de ieri, care vor fi, într-o zi, istorisite și de noile generații.

Maura ANGHEL