Cum au pus rușii mâna pe ultima felie din industria grea românească. Fortus Iași luată cu japca de compania de stat Rosatomstroy

 Combinatul de Utilaj Greu din Iași era singura uzină unde rușii nu-și băgaseră încă coada.

Dar, în anul 2007, a căzut și această ultimă redută fiind luată cu japca de Rosatomstroy, o companie de stat rusească.

Cu sprijinul unor români, rușii au luat combinatul ieșean strict cu scopul de a-l distruge și pentru a-și stabili un cap de pod în România.

 

Subevaluarea

 

Fortus SA, fostul Combinat de Utilaj Greu din Iași, era pe vremuri, ca toate uzinele comuniste, în culmea profitabilității. Cel puțin pe hârtie așa arătau lucrurile.

Aici se fabricau utilaje de mari dimensiuni, inclusiv piese pentru tancuri, majoritatea pentru export.

Dar, la fel ca mai toate uzinele foste communiste, începând cu anii 90, lucrurile la Fortus SA au început să meargă din rău în mai rău. Economia de piață s-a dovedit a fi un dușman prea puternic pentru combinatul ieșean care a început să se înglodeze în datorii.

Așa că, în anul 2002, guvernul Năstase pregătește Fortus SA pentru privatizare în speranța că va scăpa de o nouă gaură neagră.

Deși ocupa o suprafață de peste 140 de hectare, combinatul a fost evaluat la 28 de milioane de euro și cu un necesar de investiții de 30 de milioane de euro. Așa că, APAPS purcede la privatizare.

Însă, cumpărătorii nu s-au înghesuit la ușa APAPS-ului. Prima încercare de vânzare eșuează, din lipsă de ofertant. La a doua, s-a prezentat firma românească Metalexportimport SA care nu a corespuns criteriilor și este respinsă. Aceeași Metalexportimport depune însă singura ofertă și la a treia încercare. 

Vrând să scape cu orice preț de Fortus, guvernul vinde combinatul către Metalexportimport SA cu doar 700.000 de euro și o promisiune de investiții de 7,5 milioane. Adică de 40 de ori mai ieftin decât fusese evaluat.

APAPS s-a justificat atunci că a vândut la subpreț din cauza „situaţiei financiar-economică în declin a Fortus". Combinatul avea datorii la stat de 32 de milioane de euro şi pierderi de zece milioane.

La scurt timp, s-a dovedit că alegerea Metalexportimport nu a fost de bun augur pentru uzina din Iași care rămăsese ultima redută din industria grea românească neacaparată de ruși.

 

 

 

Povești celebre

 

Metalexportimport SA a fost o companie românească înființată în anul 1948 și se ocupa cu importul, exportul și prelucrarea metalelor. 

Începând cu anul 1982, Metalexportimport și-a derulat activitatea de comerț exterior prin proaspăt înființata Întreprindere de Comerț Exterior Dunărea.

Companie a Securității, ICE Dunărea era o structură tampon prin care își derulau activitatea toate firmele românești de comerț exterior.

În ultima perioadă comunistă, Metalexportimport ajunsese să exporte oțel și aluminiu în valoare de două miliarde de dolari anual. Acum, firma nu mai există fiind falimentată.

Metalexportimport a fost subiectul a două povești celebre. Prima este legată de cel mai lung proces din istoria României.

29 de ani s-a judecat firma românească cu niște companii străine (din SUA și Germania) pentru neachitarea unui transport de marfă în valoare de 60 de milioane de dolari. În 2012, procesul s-a încheiat în defavoarea Metalexportimport care nu și-a mai recuperate banii.

A doua poveste este legată de o notă informativă despre care se spune că ar fi fost realizată de SIE în jurul anului 2000.

Conform acesteia, în decembrie 1989, firma cipriotă Crescent avea în derulare o serie de operațiuni de export de tablă, țevi și oțel-beton, cu plata la 120 de zile de la livrare. 

Dar a venit revoluția și Metalexportimport nu a mai văzut banii.

„Marfa exportată de Crescent era livrată de ICE Metalexportimport și de ICE Dunărea, acestea fiind întreprinderile care urmau să încaseze contravaloarea exporturilor. La expirarea termenelor de plata (februarie – aprilie 1990), Crescent nu a virat nici o sumă de bani în conturile celor două întreprinderi românești cu care avea contracte de export.”, se preciza în document.

 

 

De aici, presa a ajuns la concluzia că banii datorați de Crescent firmei românești de comerț exterior au fost însușiți de Dan Voiculescu, directorul de atunci al firmei cipriote. Suma despre care discutăm se ridica undeva între 150 și 300 de milioane de dolari.

 

ICE capitalistă

 

După revoluție, Metalexportimport a fost privatizată prin preluarea acesteia de către angajați. Și și-a continuat activitatea de export pe piețele deja cunoscute ale metalurgiei. 

Principala piață era Rusia unde vindea utilaje de la Metalurgica Aiud. Dorind să se extindă, Metalexportinvest a cumpărat, în 2003, 81,3% din acţiunile Fortus SA din Iași.

Pe atunci, acționarii firmei de comerț exterior erau convinși că vor putea exporta în Rusia și utilajele metalurgice produse de Fortus.

Interesant este că, o investigație Digi 24, spune că există documente care atestă că o parte din banii destinați cumpărării Fortus SA au provenit de la firma Benefica SA care avea printre acţionari, la data respectivă, firma Crescent şi compania GRIVCO SA, fondată de Dan Voiculescu.

 

Vin rușii

 

În scurt timp, s-a dovedit ca Fortus era o pălărie prea mare pentru Metelexportimport. Pentru a supraviețui, firma bucureșteană a început să vândă terenuri și utilaje ale Fortus și a demarat demersurile pentru a-și înstrăina propriul sediu din București. Deși, aceste acțiuni încălcau contractul de privatizare. Contract pe care oricum nici statul român nu îl respectase neștergând datoriile uzinei. 

Conform foștilor angajați, o bună parte dintre utilaje au fost vândute către firma Benefica SA, firmă în care interese avea și de Dan Voiculescu.

Mulți l-au arătat cu degetul pe Paul Tudor, acționar și președinte al consiliului de administrație timp de doi ani, începând cu 2003, pentru situația dezastruoasă.

Paul Tudor, angajat al Metalexortimport din anul 1988, fondase, la scurt timp după revoluție, Grupul Besta. Noua firmă se ocupa cam cu același lucru ca și Metalexportimport. Și, din acest motiv, Tudor a fost acuzat că a căpușat Fortus cauzând mari prejudicii.

 

 

În același timp, în peisaj au apărut și rușii. Iar Concernul Rosatomstroy, parte a grupului Atomstroy, a început să bombardeze conducerea Metalexportimport cu oferte.

Cinci milioane de euro ofereau rușii, în condițiile în care doar terenul valora peste 200 de milioane.

Rușii, care au mirosit slăbiciunea uzinei ieșene, au fost refuzați. Singurul care a considerat benefică vânzarea Fortus a fost Paul Tudor care s-a implicat în acest sens. Așa că rușii au încercat să acapareze acțiuni la Fortus SA pe persoană fizică chiar cu sprijinul unor oameni din interior.

 

Atacul final

 

Pentru că nu au reușit, rușii au lansat atacul final cumpărând Metalexportimport, care deținea și Fortus.

Preluarea fostei firme de comerț exterior seamană mult cu un atac de tip raider.

Vinovat de înstrăinarea Metalexportimport a fost considerat tot Paul Tudor care devenise acționar majoritar și care și-a vândut pachetul de acțiuni către ruși.

Preluarea pachetului majoritar din acţiuni s-a făcut printr-un transfer succesiv prin intermediul câtorva asociaţi ai Metalexportimport, persoane fizice.

Treisprezece dintre ei au cumpărat acţiunile de la peste 180 dintre parteneri şi le-au vândut altor patru.

De la cei patru, printre care şi Paul Tudor, acțiunile au fost preluate de omul de afaceri rus Khavazah Tunguev.

Apoi, acesta le-a cesionat offshore-ului Rivalion Trade Invest Corp din Insulele Virgine Britanice. De aici, pachetul majoritar al Metalexportimport a ajuns la destinatarul final Rosatomstroy, concern rusesc cu capital de stat.

 

Decretul lui Putin

 

Conform site-ului propriu, Rosatomstroy mai oferă și „servicii și produse pentru toate centralele nucleare rusesti, atât cele existente, cât și cele în curs de realizare".

La mijlocul lui 2008, Rosatomstroy a semnat un protocol cu NEC (compania de electricitate din Bulgaria) pentru a construi centrala atomoelectrica de la Belene (proiect anulat după ce s-au cheltuit 1,8 miliarde de dolari).

De altfel, filiala pentru activitățile din afara Rusiei a Rosatomstroy, Atomstroyexport, a vizat și România când și-a oferit serviciile pentru construirea unităților noi ale centralei de la Cernavodă, ba chiar și a unei noi centrale atomice.

Din iulie 2007, Rosatomstroy face parte Corporația de Stat pentru Energie Atomică Rosatom, detinut 100% de statul rus.

Concernul a fost înființat printr-un decret prezidențial semnat de președintele rus din acea vreme, Vladimir Putin, și era format, alături de Rosatomstroy, din 89 de companii care asigurau un ciclu tehnologic complet, de la extracția materiilor prime până la generarea de energie electrică la centralele nucleare. La înființare, președinte al acestui „mamut" a devenit un fost premier al Rusiei, Serghei Kirienko.

 

 

Serghei Kirienko

Un apropiat al lui Vladimir Putin, Serghei Kirienkoa fost avansat, în anul 2016, în funcția de prim-adjunct al șefului administrației prezidențiale.

În același an, prin decret al președintelui Federației Ruse, succesorul lui a fost numit Alexei Evghenievici Lihaciov.

 

 

Alexei Evghenievici Lihaciov

 

Statul se trezește

 

În ciuda încălcării repetate a contractului de privatizare, AVAS (fostul APAPS) acceptă, în 2007, amânarea cu doi ani a investiţiilor în combinat.

Un an mai târziu, păcălit fiind, AVAS cere falimentul combinatului de la Iaşi pentru a-şi recupera o datorie.

Așa că, în 2008, combinatul intră în insolvenţă și se trezește și statul care, în urma unui control, își dă seama că Fortus a fost subevaluată când s-a făcut privatizarea.

Și AVAS decide rezilierea contractului, iar statul preia pachetul majoritar de acțiuni la la Fortus.

Urmează un lung șir de procese și de tentative ale rușilor de a redobândi pachetul majoritar al Fortus, dar fără sorți de izbândă.

Singurul rezultat a fost punerea definitivă pe butuci a combinatului din Iași. Practicienii în insolvență preiau controlul uzinei cu un singur scop: stoarcerea cât mai rapid a ce se mai poate din active.

În 2015, Fortus ajunge să taie chiar și podul de cale ferată prin care îşi asigura aprovizionarea şi livrarea de bunuri și l-a vândut la fier vechi.

Iar cei mai mari creditori - Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi Primăria Iași – stăteau la pândă să primească în plată hale, utilaje şi terenuri în contul datoriilor de peste 50 de milioane de euro.

Azi, acționariatulul Fortus SA este format din AVAS – 60%, ruşii de la Rosatomstroy prin Metalexportimport - 26% și SIF Moldova cu 14%. Și, ca în mai toate uzinele unde și-au băgăt rușii coada, afacerea s-a transformat într-una imobiliară.

Zecile de hectare de teren pe care funcționa Uzina de Utilaj Greu sunt acum o zonă de război. Toată lumea vrea să pună mâna pe ele.