Istoricul ieşean Laurenţiu Radvan spune că oraşul Focşani s-a ridicat datorită lui Ştefan cel Mare

 

Municipiul Focşani este cunoscut ca oraş simbol al Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, însă puţini sunt cei care ştiu că ridicarea oraşului se datorează voievodului Ştefan cel Mare, care a stabilit aici, la 1489, graniţa dintre Moldova şi Ţara Românească. „Legătura Focşaniului cu Ştefan cel Mare este una indirectă, dar lui îi datorăm ridicarea oraşului. E drept că nu imediat, nu în timpul domniei sale, ci decenii multe după, dar dacă nu ar fi mutat el hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească, la 1489, în urma unui alt război pe care l-a avut cu vecinii munteni, de pe râul Putna pe râul Milcov, probabil că Focşaniul nu ar fi apărut pe hartă. Zona aceasta avea deja oraşe. Un oraş era Râmnicu Sărat în Ţara Românească, un altul se ridicase pe Putna, în Moldova, Târgul Putna, cel mai probabil în zona Boloteşti de azi. Deci dacă nu era această decizie a lui Ştefan cel Mare de a muta pe Milcov hotarul, poate că Focşaniul ar fi rămas un sat, satul lui Focşa, aşa cum era cunoscut, dar prin această decizie s-au creat premisele ridicării Focşaniului. Firesc, aici s-a aşezat o vamă, care a creat condiţiile favorabile instalării unor negustori şi meşteri, pentru că la vamă se stătea cu orele pentru a trece dintr-o parte în alta. Aici, la locul de vamă, aveam o situaţie unică în spaţiul românesc, până la 1859, două oraşe, Focşanii Munteni şi Focşanii Moldoveni, fiecare cu administraţia lor, cu organizarea lor, cu primarii săi, cu bisericile sale”, povesteşte istoricul Laurenţiu Rădvan, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi.

S-a vorbit, în timp, despre o şansă ratată a Focşaniului de a deveni capitala României, dată fiind poziţia sa geografică şi rolul jucat în Unirea Principatelor Române. „Niciodată nu s-a luat în serios ideea ca Focşaniul să devină capitală a Principatelor Române. Au fost voci care au susţinut această idee şi acestea veneau în special dintre Moldova, care se regăsea în situaţia de a nu mai avea capitală la Iaşi, pentru că aceasta se muta la Bucureşti, deci în celălalt capăt al ţării. Da, au fost voci care au susţinut ideea unei capitale la Focşani, dar individuale şi care nu au fost luate în serios. E drept că în luarea deciziei pentru stabilirea capitalei a cântărit foarte mult această idee a îndepărtării de graniţa cu Rusia, pentru că Iaşiul era la numai câţiva zeci de kilometri de graniţa cu Rusia şi exista această traumă, încă foarte prezentă, a numeroaselor ocupaţii ruseşti. Bucureştiul a fost ales drept capitală, iar Focşaniul a primit, în compensaţie, această Comisie Centrală, al cărei sediu nu a supravieţuit până astăzi. Dar Focşaniul rămâne, clar, ataşat ideii de unire, e un simbol tocmai pentru că s-a aflat la hotarul dintre cele două ţări”, a mai spus istoricul ieşean. Ana POP