Omul care n-a rămas dator cu curaj

A plecat dintre noi, într-o tăcere complice cu sfințenia, unul dintre puținii oameni care au izbândit în viață nu atât pentru gloria sa, cât mai ales pentru fericirea celorlalți – dr.ing. Gheorghe Huianu. 

Este o veste extrem de descurajantă pentru noi, cei rămași în urmă, spun, la unison, prietenii, pentru că Gheorghe Huianu i-a cucerit pe toți nu doar cu optimismul său veritabil, ci mai ales cu prietenia sa adevărată.  

Cu o dulce complicitate a hazardului, Gheorghe Huianu și-a clădit viața pe principiile nealterate ale responsabilității, cu un profesionalism greu de explicat în cuvinte, dar molipsitor pentru toți cei care l-au abordat sub aspect profesional.

Ideile sale au fost mereu cu un pas înaintea vremurilor și niciodată n-a rămas dator cu curaj vreunei încercări. Iar încercările n-au fost puține, fie doar și pentru faptul că a luat-o de la capăt cu o pasiune întotdeauna dublată de energie, de fiecare dată când resursele națiunii ocoleau domeniul pe care îl transformase într-o adevărată religie.

A predat o lecție de viață extraordinară, prin fapte, curaj, toleranță, profunzime intelectuală, inteligență pusă în slujba semenilor.

A crezut până la capăt în importanța domeniului, a insistat mereu pentru a crea un cadru în care să-și poată pune cunoștințele în slujba celor născuți cu drag de piscicultură, de natură, în general, și a dus la capăt chiar și un doctorat în domeniu, la o vârstă la care alții nu mai urmăresc decât nepoții prin parcuri. A făcut-o cu o pasiune dusă la extrem, ca rod al unei munci de o viață, ca o obligație asumată în fața generațiilor viitoare.          

În septembrie ar fi împlinit 74 de ani și, așa cum îl știam de o viață, ar fi avut destulă vreme pentru a pune în practică alte câteva zeci de proiecte în sprijinul pisciculturii românești. Asta își dorea, pentru asta trăia. N-a fost să fie... Prin absurdul său, asociat dezastrului pandemic pe care-l îndurăm, moartea celui mai mare și mai respectat specialist în domeniu din partea aceasta de lume îi obligă pe cei care vin din urmă (în special pe tinerii pe care-i molipsea mereu cu energie) să apere cel puțin ceea ce el a reușit să câștige, cu atâta curaj și trudă, în timpul vieții – respectul pentru piscicultură.  

Cu fiecare zi pe care o pierdem înțelegem mai puțin despre viață, despre moarte, despre „păcatul” de a-ți întinde imaginația până dincolo de frontiera imposibilului.  

Iar pentru că, la finalul vieții nimeni nu te întreabă cât de multe știi, ci cât de multe ai făcut, dr.ing. Gheorghe Huianu nu are nevoie de vreo interogație, nici măcar prin vămile pe care le traversează zilele acestea. Știm cu toții, dar mai ales cine trebuie să știe, că a făcut mult mai multe decât un om normal își poate permite a parcurge cu imaginația!

Drum lin către râurile din Paradis, Prietene!

Ing.Vasile ILEGITIM