Povestea ceasului din Turnul Palatului Culturii Iași

  De aproape un veac, ceasul din turnul Palatului Culturii din Iași anunță ora exactă în acorduri muzicale. Orologiul care măsoară trecerea timpulu a fost construit pe principiul carillonului, apărut încă în anii 1600 în Flandra.

Carillonul este un ansamblu de clopote (inițial patru, de unde și numele), acordate diatonic sau cromatic, plasate în turnurile catedralelor și acționate fie printr-o claviatură, fie printr-un mecanism de ceasornic. Carillonul este cunoscut încă din secolul al XII-lea, dar s-a răspândit în special între secolele al VI-lea și al XVIII-lea în nordul Franței și în Țările de Jos. Carilloanele moderne pot avea până la 50 de clopote, cele mai mari aflându-se la Universitatea din Chicago și la Riverside Church din New York.

La carilloanele tradiționale, acționate mecanic, ansamblul clopotelor este manevrat de un singur operator care folosește de obicei o claviatură pentru sunetele mai înalte și un pedalier pentru clopotele grave, similar cu orga.

Invenția a precedat mecanismul cutiilor muzical. La început, carillonul utiliza un ansamblu de clopote sau lamele acordate la anumite tonuri și era folosit în principal de biserici și alte clădiri administrative pentru a marca momente importante din viața comunității.

În 1644, odată cu descoperirea proporțiilor corecte ale materialelor din care erau fabricate clopotele, acestea au fost acordate precis, devenind adevărate instrumente muzicale. Deoarece carillonul și mecanismul de ceas erau strâns legate, acest lucru a condus la următorul pas logic: inventarea unui sistem de redare a sunetului folosind un cilindru pentru a acționa clopotele la intervale precise.

Cilindrul avea pini poziționați strategic, care activau un sistem de pârghii și ciocane conectate la fiecare clopot. Prin mișcarea circulară a cilindrului, se reda o melodie. Fiecare element al acestui ansamblu putea fi ajustat pentru a produce diferite tonuri și melodii dorite.

Ceasornicarii au recunoscut potențialul acestei invenții și au miniaturizat mecanismul, realizând ceasuri muzicale în spațiul german.

O bijuterie tehnologică și culturală

Ceasul din Palatul Culturii Iași, instalat în 1925, este o bijuterie tehnologică și culturală. Funcționând pe baza principiului carillonului, acesta este echipat cu un set de clopote afinat pentru a interpreta melodii specifice. Clopotele sale sunt integrate într-un mecanism complicat, care permite interpretarea unor melodii la ore fixe. Printre acestea se numără și „Hora Unirii“, un simbol al unității naționale.

Ceasul din Palatul Culturii Iași este un exemplu splendid al modului în care tehnologia și muzica se pot îmbina armonios. Principiul carillonului, cu o istorie îndelungată și fascinantă, continuă să încânte și să inspire, demonstrând că arta sunetului poate transforma un simplu ceas într-o operă de artă. Aceste ceasuri speciale, deși puține în România, sunt martori ai unei tradiții culturale bogate, ce merită să fie apreciate și păstrate pentru generațiile viitoare.

„Ceasul este cu carillon, asta înseamnă a cânta din clopote. Deci, avem opt clopote sus, în camera următoare. Fiecare clopot este o notă muzicală. Dacă avem opt, putem cânta orice vrem noi“, a explicat Ion Cristea, cel în grija căruia s-a aflat de o jumătate de veac ceasul din turnul Palatului Culturii din Iaşi.

Clopotele sunt, practic, la 50 de metri sub acoperişul impunătoarei clădiri. Explicaţia continuă cu detalii despre clopote, ştifturi, roţi dinţate şi alte detalii pe care ceasornicarul Cristea ni le prezintă cu grijă

De-a lungul timpului, ceasul din turnul Palatului Culturii a suferit mai multe modificări. A fost creat chiar şi un mecanism prin care întreg sistemul să poată fi controlat electronic. Inițial, ceasul nu era prevăzut cu niciun fel de ajutor automatizat.

Vechimea ceasului și fluctuațiile de temperatură au dus la modificări: i-a fost adăugat un dispozitiv nou, un senzor de mișcare care să regleze mișcările pendulului. Motivul pentru care s-a apelat la acest artificiu a fost că ceasul începea să înregistreze pierderi de timp.

Clopotele sunt susținute printr-un sistem de bârne de lemn. Fiecare clopot are propriul sunet, ca o notă muzicală.

În România, ceasurile care funcționează pe baza principiului carillonului sunt rare. În afară de ceasul din Palatul Culturii Iași, mai există câteva exemple notabile: cel din Turnul Muzeului Național de Istorie a României București, care utilizează un mecanism de carillon pentru a interpreta diverse melodii și cel din Turnul Primăriei Sighișoara, care oferă un spectacol sonor unic pentru vizitatorii cetății medievale.

Clara DIMA