Un ieşean nu poate obţine reabilitarea, la 15 ani după condamnare

 * acesta nu a putut dovedi efectuarea unei plăţi minore

Ajuns la 47 de ani, ieşeanul Ion-Aurel N. duce o existenţă onestă, e un om corect şi apreciat de cunoscuţi. Însă nu poate scăpa de obsesiile trecutului. În tinereţe, mai exact în 2002, el a fost co-părtaş la o tâlhărie în urma căreia a fost condamnat la cinci ani de închisoare şi la plata sumei de 1.500.000 ROL (150 lei) drept despăgubiri către partea civilă. Ca deţinut, Ion-Aurel a fost unul exemplar, n-a primit nicio sancţiune, a avut parte de câteva recompense şi, drept urmare, a fost liberat condiţionat pe 9 februarie 2005. Conform legii, la împlinirea a patru ani de la data executării pedepsei principale, adică pe 25 octombrie 2010, el putea cere în instanţă reabilitarea judecătorească. N-a făcut-o atunci, ci abia la începutul acestei luni. A anexat şi C.V.-ul său, arătând că nu a mai încălcat în niciun fel legile, că n-a primit nici măcar o amendă, dar n-a fost suficient. N-a putut face dovada că a achitat despăgubirile către partea civilă, deşi susţine că a plătit banii chiar în timpul cercetării penale. Şi nici n-a reuşit să contacteze fosta victimă ca să obţină de la ea o mărturie scrisă în acest sens. „Deci, condiţia referitoare la împlinirea termenului de reabilitare judecătorească este îndeplinită. Ori, în speţă, petentul Ion-Aurel N. nu a făcut dovada achitării despăgubirilor civile la care a fost obligat către partea civilă, în condiţiile în care dovada plăţii despăgubirilor civile constituie o condiţie esenţială pentru admiterea cererii de reabilitare judecătorească. De asemenea, petentul nu a probat că în toată această perioadă s-ar fi aflat în imposibilitate de a plăti despăgubirile civile, cheltuielile judiciare ori că partea civilă ar fi renunţat la plata acestora”, au motivat judecătorii sentinţa de respingere pe care au dat-o zilele trecute. Marcel FLUERARU