Ziua Tătăraşului, ediţia a doua

Tătăraşi, cel mai populat cartier al Iaşului şi, cu siguranţă, cel mai diversitificat din punct de vedere etnic şi cultural. Din anii '60 încoace, aici au crescut şi de aici şi-au luat zborul în lumea largă cel puţin 100.000 de copii. Copii de militari, copii de şoferi, muncitori, intelectuali, de activişti de partid, miliţieni sau puşcăriaşi de meserie. S-au bucurat, s-au jucat, s-au ciondănit fără vreo discriminare.

Români, ţigani, evrei, nemţi ş.a.m.d. S-au distrat împreună, au crescut împreună, unii s-au realizat, alţii nu. Unii, destui, au trecut la cele veşnice. Unii s-au împrăştiat prin toate zările. Canada, SUA, Germania, Israel, Brazilia, Africa de Sud. Puţini dintre cei rămaşi în ţară mai stau acum în cartier.

Dar toţi au rămas cu nostalgia copilăriei şi primei tinereţi. Drept urmare, acum cinci ani, câţiva entuziaşi au creat un grup pe Facebook. Pe care l-au numit, simplu, „Tătăraşi”. Grupul a crescut încet-încet, ajungând acum la peste 12.000 membri, iniţiatorii au prins curaj, astfel încât, anul trecut a avut loc prima ediţie a Zilei Tătăraşului. Pe 2 iunie, hramul Bisericii Nicoriţă, cel mai vechi edificiu din cartier. Una discretă, afectată de o ploaie teribilă.

Pentru ediţia din acest an, planul este mult mai ambiţios. Organizatorii acestui proiect, grupul de iniţiativă a paginii  Facebook „Tătăraşi” au primit un consistent sprijin din partea Primăriei Municipiului Iaşi, principalul eveniment programat fiind expoziţia cu fotografii vechi ce va avea loc la Centrul de Cartier. Vor fi, foarte probabil, şi vizite la obiectivele turistice din zonă, cu ghizi ad-hoc. Şi sunt ceva obiective...

Biserica Nicoriţă are aproape 400 de ani

Cea mai veche clădire din actualul cartier Tătăraşi este Biserica Sf.Ioan Noul sau Nicoriţă.

A fost construită în anul 1626, iar  în jurul acestei biserici s-a format şi un nucleu de case care mai târziu vor fi considerate baza acestei zone a Iaşului. La data de 5 Iulie 1629, Miron Barnovschi dăruieşte mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din latura Tătăraşilor loc de 20 de case, loc de chevasarie (han) şi un heleşteu cu peşte la Ciric. Treptat, în jurul acestui nucleu satul Tătăraşi s-a extins şi a ajuns să se unească la nord cu Rufenii, iar la apus spre valea Cacainei cu oraşul Iaşi.

Alt punct de atracţie îl reprezintă Ateneul Popular „Tătăraşi”. Este primul de acest fel din ţară, având ca fondatori principali pe C. N. Ifrim, C. Simionescu, V. Mihăilescu, Leon Popovici, Victor Carpus etc. Premizele organizării sale le găsim înainte de Primul Război Mondial, în cadrul  Congresului studenţesc din Iaşi, în 1907, când Nicolae Iorga a înfiinţat „Casa românească de cetire pentru popor”, în cartierul Tătăraşi, Iaşi.

Clădirea Ateneului a fost inaugurată în 1920 şi a constituit un veritabil focar cultural şi un ambasador al unităţii culturale a românilor. Ateneul a fost structurat pe secţiuni: educativă, artistică, de educaţie fizică, economico-edilitară şi filantropică. Deviza era „Unirea prin cultură”.

Cimitirul „Eternitatea”, obiectiv turistic

În timp, zona a ajuns unul din marile cartiere ale Iaşului, ceea ce l-a determinat pe inimosul şi filantropul primar ieşean Scarlat Pastia, să-şi doneze terenul din Ciric de la Viile lui Dragoş pentru a înfiinţa un nou cimitir care să facă faţă populaţiei din zonă. Astfel în secolul al XIX-lea ia fiinţă şi cel mai mare cimitir pe care îl Iaşul şi anume „Eternitatea”. A fost înfiinţat în anul 1876, fiind primul cimitir municipal al oraşului Iaşi. Caracterul monumental este dat de mormintele, mausoleele şi criptele impunătoare. Printre personalităţile înhumate aici se numără Ion Creangă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Otilia Cazimir, Garabet Ibrăileanu, George Topârceanu, Mihail Kogălniceanu, Ştefan Procopiu, Vasile Conta, Dimitrie Anghel ori Sabin Bălaşa. Multe dintre acestea se află într-o stare avansată de degradare, însă, din fericire, există deja un amplu plan de restaurare a lor, câteva fiind deja renovate. Aici trebuie menţionat aportul personal al avocatei Gianina Poroşnicu. Nu e tătărăşeancă, dar s-a simţit mereu atrasă de acest cartier. După ce a finanţat refacerea mormintelor Otiliei Cazimir şi a lui Dimitrie Anghel, a venit acum rândul celui mai celebru monument de la „Eternitatea”. Uriaşa. Statuia e deja igienizată, restaurarea a rămas doar o chestiune de timp. „E vorba de o investiţie mare, mausoleul are 30 metri pătraţi, datează de peste 150 de ani, timp în care nu s-a consolidat nimic. Are oeste 3 etri înălţime, a fost adusă din Viena şi este din marmură de Carrara. Gardul, din fier forjat, cu elemente de bronz, unele au dispărut cu timpul. Obeliscul din spatele statuii este din granit i se termină la vârf cu o piramidă”, a mărturisit Gianina Poroşnicu. „Nu vreau să strivesc legenda Uriaşei, probabil cea mai frumoasă legendă a Iaşului şi care dăinuie de foarte multe generaţii, dar ea, legenda, nu are niciun sâmbure de adevăr. În firidele mausoleului nu a fost niciodată înmormântată o fetiţă care suferea de gigantism, iar statuia nu reprezintă o fetiţă uriaşă, ci este Maica Domnului. Însă, dacă voi reuşi reabilitarea, aş vrea să prind ceva din spiritul legendei şi să-l imortalizez pentru veşnicie”, a punctat avocata.

Despre obiectivele de turism bahic, n-are niciun sens să pomenim. Le ştie toată lumea. Marcel FLUERARU, Robert OPREA