Cornel Nistorescu: Politica reintră în matca ei mizerabilă

1.Am putea zice că suspendarea grevei marchează o victorie salarială. Adică sindicală. Dacă socotim beneficiile, ele nu sunt mari. Aș zice că sunt chiar modeste. Cîștigurile obținute cu ocazia acestor proteste sunt nesemnificative. Vor fi înghițite repede de inflație și de fluctuațiile pieții. Prețurile se vor tot actualiza pînă cînd le vor îngropa. Așa că profesorii nu prea au de ce să se bucure. N-au ieșit înfrînți, dar nici n-au cîștigat mare lucru. Cel mai important cîștig vine din redescoperirea forței lor. Și-au dat seama că înseamnă ceva. Se pot organiza, pot fi și solidari și se pot mobiliza pentru diverse cauze, nu neaparat salariale.

Cîștigul grevei din învățămînt se extinde și la celelalte domenii. Cu greva profesorilor, lucrătorii din alte sectoare au redecoperit forța protestului social. În ultimii ani, compatrioții noștri, în ciuda deciziilor improvizate, parcă au uitat să iasă în stradă.

Slăbiciunea acestei greve vine de la faptul că ea n-a vizat condițiile din învățămînt. Adică starea sistemului educațional rămîne aceeași. Poate și mai rea ca pînă acum.

Unii zic că decăderea domeniului nu este o treabă sindicală. Ce să spun! Condiția de pomină din educație ar fi o treabă guvernamentală și politică. Adică de decizie. Dar singura forță care poate presa pentru măsuri radicale sunt profesorii. Adică sindicatele.

Organizațiile de elevi pot doar amplifica energia unor reviziuiri obligatorii. Fără presiunea profesorilor, putem să mai așteptăm decenii și decenii. Condiția modestă a dascălilor vine exact de la starea generală a întregului sistem educațional, subfinanțat, ignorat, controlat de neprofesioniști și plin de aranjamente.

Suspendarea grevei este doar o veste bună pentru elevii presați de încheierea mediilor și de examene. Şi de vacanță. Atît.

2. Tot luni,subiectul zilei a fost demisia premierului Nicolae Ciucă. Mare brînză! Pleacă un premier cu o echipă și vine altul cu ceata lui. Cînd îl vedem pe Stănescu în preajma lui Ciolacu ne și putem imagina anvergura schimbărilor.

PSD-ul zicea că pune la cale un plan de guvernare. Ce plan? N-are timp, n-are resurse, n-are oameni. Doar o armată de artiști și profesioniști pentru aranjamente.

Așa că schimbarea nu are cum să aducă mari noutăți. Se schimbă o grupare abonată la privilegii cu alta care se va grăbi să se instaleze la țuțuroiul bugetului. Şi să încerce diverse trucuri pentru ca din noua sa poziție de la guvernare să cîștige oarece avantaje la alegerile care urmează.

Așadar, urmează o perioadă de luptă pentru cîștiguri politice.

Dar schimbări importante pentru populație, în nici un caz!