De unde vine expresia „Sabia lui Damocles“

Expresia “Sabia lui Damocles” îşi are originea într-o povestioară din perioada antică, criere atribuită filosofului roman Cicero. Ea semnifică primejdia care ne paşte pe toţi, la un moment dat, în anumite situaţii limită. În cartea sa, "Disputele lui Tusculan", Cicero ne descrie un tiran al oraşului italian Siracuza, regele Dionisos al II-lea, care a trăit în timpul secolelor V-IV î.Hr. Extrem de bogat şi puternic, acest Dionisos era totuşi un om nefericit, întrucât a trăit toată viaţa sa cu sentimentul că va fi asasinat. Datorită comportamentului său despotic, el îşi atrăsese foarte mulţi duşmani, iar frica de moarte l-a făcut să nu aibă încredere în nimeni. Doar fiicele sale aveau acces în preajma sa, iar noaptea dormea într-o cameră izolată, înconjurată de un şanţ. Nemulţumirea regelui a ajuns şi la urechile lui Damocles, slujitor la curtea lui Dionisos, care într-un exces de linguşeală i-a trasmis că este norocos să deţină atâta putere şi bogăţie. “Spre a-i da o lecţie, Dionisos, la un ospăţ, l-a aşezat în locul lui pe tron şi a poruncit să i se acorde toate onorurile regeşti. Dar când Damocles se lăfăia mai în voie, tiranul i-a cerut să se uite în sus. De tavan, exact deasupra capului lui Damocles, atârna o sabie fără teacă prinsă numai cu un fir de păr de cal. Îi arăta astfel primejdiile care îl pândesc în orice moment pe tiran”, descrie povestea I. Berg în dicţionarul său de expresii celebre. Din acel moment, Damocles a fost cuprins de frică şi îngrozit de ceea ce ar putea să i se întâmple i-a spus stăpânului său că nu mai doreşte să fie aşa de norocos. Practic, “Sabia lui Damocles” a devenit de atunci sinonimă cu un pericol care te ameninţă permanent, situaţie pe care Cicero a descris-o tot filosofic: "Nu poate exista fericire pentru cel care se află sub presiune constantă." Astăzi, parabola este folosită în mod curent ca un termen ce descrie un pericol la orizont.