O ciornă cu planul tău de viaţă

Mi-a plăcut mult provocarea lansată celor mai cunoscuţi antreprenori de succes din România de face o călătorie în timp şi de a-şi reinventa viaţa cu înţelepciunea adunată în timp. Ce sfaturi ţi-ai oferi dacă ai fi student şi ai avea experienţa unui om trecut prin ciur şi prin dârmon? Exerciţiul este util oricăruia dintre noi, dar şi tinerilor care abia au intrat pe făgaşul carierei fie că sunt studenţi ori aflaţi la primul job.

Răspunsul cel mai descurajator ar fi că nu există reţete şi că fiecare trăieşte după cum ştie, după cum a văzut la cei din jur, după cum şi-a imaginat ori după cum îl duce viaţa.  Până în urmă cu 30 de ani, lucrurile păreau a fi mai simple – intrai la o facultate, o absolveai, între timp poate îţi puneai şi pirostrie, apoi aveai un serviciu, adică un loc unde petreceai opt ore pe zi şi de unde plecai acasă cu un salariu. Erai liniştit ca şi toţi cei din jurul tău, nu aveai grija ratelor fiindcă erau rarisime, aveai o maşină pe care te bucurai că o poţi lustrui zilnic, în lipsa benzinei livrate pe cartele, duceai copiii la şcoală, îi aşteptai de la şcoală, mergeai în concediu prin sindicat, stăteai la coadă la carne, lapte, brânză, ouă, cărţi şi bilete la teatru sau film (dacă te pretindeai a fi şi intelectual) şi cam atât. Dacă aveai pile printre nomenclaturişti mergeai în excursii în ţările prietene şi eventual vecine, adică în Germania (blocul de Est), Cehoslovacia, Republica Moldova, Bulgaria, China. Locul de muncă îţi garanta şi pensia, nu numai casa şi butelia în aşezările unde nu era gaz metan. Părea să fie bine şi poate chiar era în lipsa oricărei alternative.

Între timp, viaţa s-a schimbat o dată cu statutul legislativ. Economia a devenit capitalistă, blocurile industriale au pierit, la fel ca agricultura de masă şi tot ce până atunci părea să fi mers. Au apărut altfel de structuri, firme mici care au devenit mamuţi, multinaţionale care ne-au schimbat viziunea şi tot felul de teorii care ne-au smuls din cuibul croit pe o singură măsură. Furtuna nu a lovit numai în liniştea vieţii casnice, ci şi în mentalitate. Cei care nu au înţeles mare lucru au ajuns şomeri sau pălmaşi prin ţări străine. Cei care şi-au dorit mai mult s-au zbătut şi au ruşit să-şi încropească o situaţie cât de cât stabilă. Cei care au ştiut ce vor şi au avut încredere că vor reuşi au clădit imperii. Ce au făcut diferit sau ce ar face diferit? Şi-au cunoscut valoarea şi nu s-au temut să şi-o afirme, lucru pe care l-ar face din nou dacă ar fi să o ia de la capăt, acesta fiind şi sfatul lor pentru tineri. Au adunat cât mai multe informaţii din domeniile de interes şi le-au valorificat eficient, cu rezultate măsurabile. Nu au aşteptat nimic de la nimeni şi şi-au urmat strict planul de viaţă.

Da, mulţi dintre ei au avut planuri de viaţă pe termen lung, un subiect care până în 1990 nu prea se discuta în amfitreatre şi abia acum apare serios în discuţie. Asta face diferenţa de multe ori dintre succes şi eşec şi mă bucur că tot mai mulţi tineri au început să fie conştienţi de acest lucru. Am şi dovezi care vin dinspre românii care au arătat că se poate face carieră şi în ţări care nu au auzit de Mioriţa, dar au învăţat să o respecte. Sunt cei care își fac profesia cu dăruire, cu respect, cu drag de cei din jur. Sunt studenții care performează, care zi de zi dovedesc că sunt mai buni și mai interesați să-și construiască un viitor de care poate și noi ne vom bucura, dacă vom fi destul de capabili să le dovedim că reîntoarcerea acasă, după obținerea diplomei, este o alternativă destul de bună. Pentru asta este nevoie să ne construim în primul rând noi un plan de viață în care să le facem loc și să le oferim un ROST, după ce ne-am dat nouă un SENS.

Maura ANGHEL