Ceaiul de Sânziene, leac pentru bolile renale

Ceaiul de Sânziene este folosit încă din cele mai vechi timpuri, fiind recunoscut pentru beneficiile sale. Sânzienele sunt două specii de flori - albe (Gallium mollugo) și galben-aurii (Galium verum), dispuse în mici ciorchini, cu miros dulce-îmbătător. Sânzienele albe sunt cunoscute prin multiple proprietăți terapeutice: diuretice, antispastice, antireumatice și afrodisiace, ceea ce le dau eficacitate în diferite afecțiuni precum: tulburări circulatorii, gută, icter, pleurezie, poliartroze și reumatisme cronice. Sânzienele galbene fac parte din grupul plantelor cu foarte multe proprietăți vindecătoare, datorită conținutului chimic mult mai divers. Ceaiul se prepară dintr-o lingură cu flori adăugată la 250 ml de apă clocotită. Infuzia se menține timp de 15 minute la temperatura camerei, apoi se strecoară și se bea pe stomacul gol. Este recomandat să se bea 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 de minute înainte de mese. Ceaiul este eficient în foarte multe afecțiuni: boli digestive (icter, calculoză biliară, curățarea ficatului și a pancreasului de toxine, diaree, enterite, enterocolite, catar gastrointestinal); în bolile renale-genitale (calculoză renală cu eliminarea nisipului și a deșeurilor toxice din rinichi și vezica urinară, edeme renale, cistite, nefrite cronice, pielonefrite, tulburări de menopauză, colibaciloză urinară, cancer renal și genital). În tratamentele externe, preparatele din sânziene au eficacitate în: afecțiuni cutanate (răni, furuncule, pecingine, ulcerații, erizipel, eczeme, râie, acnee, psoriazis și alte erupții tegumentare); boli dermatologice canceroase (plăgi maligne pe piele, limbă și laringe); reumatisme, artroze și junghiuri intercostale. Despre minunatul ceai de sânziene, preotul elvețian Kunze spunea că este un leac de încredere și în cele mai grave boli de rinichi sau pionefrite, în situații când nimic altceva nu mai dă niciun rezultat.
Maura ANGHEL