Ceaiul din frunze de mesteacăn, ajutor în bolile renale și gută

 

Încă din vechime, mesteacănul era folosit în tratarea multor boli, încât pe drept cuvânt i se spunea „arborele vieții”. De la mesteacăn se întrebuințează frunzele, mugurii, coaja și seva. Mesteacănul are proprietăți detoxifiante , diuretice, depurative, dezinfectante, antibiotice, cicatrizante, antireumatice, antiinflamatoare, astringente, coleretice, antiulceroase, calculolitice, antifebrilice și sudorifice. După unii autori, ceaiul de mesteacăn (frunze) are proprietatea de a dizolva piatra la rinichi (litiaza renala). Se recomanda și în boli de ficat.

Extern, băile cu frunze de mesteacăn întăresc rădăcina părului și ajută la iritațiile pielii. Ceaiul de mesteacăn, prin diureza puternică pe care o produce, face să se elimine toxinele din corp, stimulează schimburile organice, având în același timp și o acțiune depurativă. Diureza produsă are o acțiune favorabilă în reumatism, gută, inflamații articulare și nefrite cronice. Favorizează eliminarea acidului uric și colesterolului. Pentru cei care suferă de litiază renală și urinară, se administrează tot ceai de mesteacăn, foarte eficient împotriva litiazelor cu urați – mărunțește calculii și favorizează eliminarea lor, dar nu acționează asupra oxalaților și fosfaților. În cazul litiazelor urice se asociază foarte bine cu frunze de merișor și flori de mușețel.

Maura ANGHEL