Terapia cu lumină, efect anti cancer

Terapia cu lumină este studiată de oamenii de știință de la Institutul de Cercetare a Cancerului din Londra, care au dezvoltat o nouă procedură activată în lumină, care ar putea ajuta la tratarea cancerului cerebral. Cheia este un compus care strălucește sub lumină pentru a ghida chirurgii către tumoră, în timp ce lumina în infraroșu activează un mecanism de distrugere a cancerului.

Ce presupune tehnica

Noul studiu se bazează pe o tehnică comună numită Fluorescence Guided Surgery (FGS), care implică introducerea unui agent fluorescent în organism care strălucește sub expunerea la lumină. Aceasta este asociată cu o moleculă sintetică care se leagă de o anumită proteină, cum ar fi cele exprimate de celulele canceroase. Rezultatul final este faptul că tumorile strălucesc în anumite condiții de iluminare sau imagistică, ghidând chirurgii să îndepărteze mai precis celulele afectate, potrivit New Atlas.

Pentru noul studiu, cercetătorii au dat tehnicii o abilitate suplimentară - distrugerea cancerului, de asemenea. Ei au adăugat o nouă moleculă care se leagă de o proteină numită EGFR, care este adesea mutată în cazurile de glioblastom o formă de cancer cerebral extrem de agresivă.

După ce fluorescența a ajutat chirurgii să elimine cea mai mare parte a tumorii, celulele rămase sunt identificate tot pe bază de lumină, către ele îndreptându-se fasciculele desemnate distrugerii lor. Ideea este de a elimina orice celulă rămasă care, ulterior, ar putea, și nu de puține ori s-a întâmplat acest lucru, să recidiveze după o perioadă de la intervenția chirurgicală.

Teste pe șoareci

În testele efectuate la șoarecii cu glioblastom, cercetătorii au arătat că animalele tratate cu noua tehnică aveau semne clare de moarte a celulelor tumorale în mai puțin de o oră după expunerea la lumină infraroșie apropiată. În plus, tratamentul a determinat, de asemenea, sistemul imunitar al animalelor să organizeze un nou atac asupra cancerului, ceea ce ar putea ajuta la reducerea șanselor de recidivă.

„Cancerele cerebrale precum glioblastomul pot fi greu de tratat și, din păcate, există prea puține opțiuni de tratament pentru pacienți. Chirurgia acestor tumori este o provocare din cauza locației acestora și, prin urmare, găsirea de noi modalități de a vedea celulele tumorale care urmează să fie îndepărtate în timpul intervenției chirurgicale și de a trata celulele canceroase reziduale care rămân ulterior ar putea reprezenta un mare beneficiu.

Studiul nostru arată că un nou tratament cu fotoimunoterapie, care utilizează o combinație de marker fluorescent, proteină aficorp și lumină în infraroșu poate identifica și trata celulele de glioblastom rămase la șoareci. În viitor, sper că această abordare poate fi utilizată pentru a trata glioblastomul uman și, eventual, alte tipuri de cancer”, a declarat liderul studiului, Gabriela Kramer-Marek, pentru The Guardian.

Echipa spune că tehnica ar putea fi folosită în cele din urmă și pentru a trata alte tipuri de cancer. Cercetarea a fost publicată în revistaBMC Medicine.

Glioblastomul, forma cea mai frecventă de cancer cerebral

Glioblastomul este cea mai frecventă tumoră malignă a creierului, responsabilă de mai mult de jumătate dintre toate cazurile de cancer cerebral. Rata de supravieţuire a pacienţilor cu glioblastom la 5 ani rămâne de maxim 4%.

O lucrare de cercetare recentă publicată în Nature Communications de o echipă condusă de cercetătorii de la Yale School of Medicine a identificat o modalitate promiţătoare de a face celulele canceroase ale creierului mai susceptibile la chimioterapie.

Acest deznodământ fatal al bolii este cauzat în principal de eşecul terapiilor moderne de a ucide eficient celulele maligne ale creierului. De fapt, singurul tratament chimioterapic este reprezentat de Tezomolomida care, deşi are efect asupra celulelor maligne mature, ratează ţintirea celulelor stem de glioblastom (GSC) care progresează în celule tumorale adulte, fiind considerate a fi rădăcina dezvoltării glioblastomului. Până în momentul în care celulele stem s-au dezvoltat în celule canceroase mature, ele se reproduc foarte repede, iar medicamentele au un efect limitat.