Nouă meciuri şi şase luni pentru a face o echipă de Liga 1

S-a încheiat perioada precompetiţională, sâmbătă e deja primul joc oficial din cele nouă care au mai rămas de disputat din această ediţie de campionat. Care a fost şi rămână una a resetării în toate planurile. Sportiv, administrativ şi de imagine.

Noua conducere a pornit la drum cu câteva handicapuri majore, se ştiu foarte bine. Lot practic inexistent, doar trei jucrători sub contract, datorii cât cuprinde şi o imagine dezastruasă. Realist, noul staff administrativ a spus clar şi răspicat, încă de la început, că ediţia 2021/2022 înseamnă pentru Politehnica Iaşi una a resetării. Una în care construcţia (în toate planurile) să fie făcută cu migală, temeinic, pas cu pas. Ceea ce, în mare, s-a şi întâmplat. Acum, Iaşul are un lot, într-adevăr, de perspectivă. Zece juniori şi foarte mulţi tineri, sub 25 de ani. Deci, cu potenţial de creştere.

Din punct de vedere administrativ, mai sunt multe de rezolvat, datoriile istorice apasă încă foarte tare, dar clubul poate respira. Însă, cel mai mare câştig e cel de imagine. A spus-o şi Vasile Simionaş, a repetat-o şi Florin Briaur, cel mai important transfer l-a reprezentat aducerea lui Cornel Şfaiţer în fruntea clubului. E garanţia că va fi linişte şi stabilitate financiară, poate nu belşug, dar finanţare decentă pentru a putea atinge obiectivele pe termen mediu şi lung.

Revenind la chestiunile pur tehnice, putem spune că pauza competiţională a fost gestionată cel puţin mulţumitor. Nu ideal. Au fost opt meciuri de pregătire, din păcate cam prea multe pe teren sintetic. Şi acest inspirat minicantonament de la Buftea, care a developat atuurile şi lipsurile echipei. Una care, aşa cum a şi arătat, poate bate liderul seriei la el acasă, dar, la fel de bine, o poate încasa pe teren propriu de la o echipă de ligă inferioară. Aşa va fi, foarte probabil, şi în această parte a sezonului, cu fluctuaţii de formă, eficienţă şi randament. Nu doar de la un meci la altul, ci chiar în cursul aceleiaşi partide.  E nevoie de răbdare şi tenacitate. Cum spunea managerul Briaur: „construim cărămidă cu cărămidă”. Sau „nu facem nuntă după o victorie şi nici înmormântare după o înfrângere”. Câştigul cel mare al perioadei abia încheiate: un lot omogen şi de perspectivă. Putem spera într-o campanie triumfătoare în campionatul viitor. La cum s-a prezentat echipa, nu cred că se poate pune problema luptei pentru evitarea rerogradării, în această ediţie.

Mai sunt nouă meciuri şi şase luni pentru a face o echipă de Liga 1. Obiectiv la îndemână în acest moment. Marcel FLUERARU