Politehnica IASI-Meciul contra Stelei a fost un punct de cotitură

 Entuziasmul stârnit de venirea lui Cornel Şfaiţer la cârma Politehnicii Iaşi s-a stins foarte rapid, după numai două meciuri, iar zâzania pare să fi revenit puternic în atmosfera din Dealul Copoului. După înfrângerea din meciul de vineri, deja au început să apară sondaje pe reţelele de socializare. Ce suporter votează pentru demiterea lui Costel Enache, cine e pentru venirea lui X sau Y pe banca tehnică. Şi în culise sunt importante mişcări de trupe, deja par să fi apărut amatori de a-i lua locul actualului tehnician. Care tehnician e, deocamdată, în grafic...

S-a vrut construirea unei echipe capabilă să atace promovarea în ediţia următoare a campionatului. Acum, doar o clasare pe undeva, pe la mijlocul ierarhiei. Echipa pe care Enache a primit sarcină s-o construiască, să fie alcătuită preponderent din tineri. Proveniţi, cât de mulţi se poate, din pepiniera proprie.

Până acum, antrenorul asta a făcut. Nimic mai mult, că n-a avut cu ce. A scos puncte cu forcepsul, betonând  la maxim defensiva. Construcţia, mai încolo. Ideea e  să nu se lase cu emoţii de baraj pentru Liga 3. Deşi, cam asta-i perspectiva...

Cu un lot subţire din punct de vedere numeric (despre valoarea jucătorilor n-are sens a discuta, sunt tineri, au potenţial mare de creştere în timp foarte scurt), fără cantonament adevărat, fără omogenitatea cerută de competiţie (din motive cât se poate de obiective), n-ai cum trage speranţă de mai mult. Degeaba sunt îndeplinite celelalte condiţii, salariile aduse la zi, autocar ochios etc. Nu joacă autocarul şi nici echipamentul. O echipă solidă nu se poate construi mai repede de un an. Mai ales una tânără, cu jucători autohtoni. Cu mercenari, la noroc, poate să iasă ceva de moment. Pe termen lung, nu.

Enache a operat cu „materialul clientului”, a încercat şi încearcă să împace atât capra, cât şi varza. Şi rezultate de moment, dar şi premizele atacării promovării în sezonul viitor. Cam imposibil. De exemplu, la meciul cu Steaua, după încasarea primului gol, a schimbat radical strategia. În loc să stăm la cutie, am încercat jocul ofensiv. S-a făcut, din scurt, 3-0 pentru gazde.

Despre meciul cu Braşovul, am scris la momentul respectiv. Cu acele anormale cedări de spaţiu din axul central, lucru nepermis nici măcar la ligile inferioare. Vor urma, cu siguranţă, multe alte şocuri, multe înfrângeri nedorite. Poate, chiar emoţii privind menţinerea în Liga 2.

Întrebarea logică e dacă se insistă pe acest proiect, cu toate consecinţele de rigoare sau gata cu răbdarea, Enache e pe făraş, schimbăm staff-ul tehnic, schimbăm tot lotul, aşa cum se tot întâmplă de câţiva ani încoace.

Mass-media vorbeşte de un loc ruşinos ocupat de Poli la momentul actual, deşi-s doar două puncte diferenţă faţă de o poziţionare onorabilă, la mijloc de clasament. Şfaiţer spune că nu înţelege de ce, că el a avut grijă să asigure tot ce este necesar. Aşa e. Indubitabil. Da, a adus la zi salariile, antrenamentele s-au desfăşurat în condiţii foarte bune, la fel şi deplasarea, atunci?

Domnul Şfaiţer a remarcat o anume teamă de a juca în rândul fotbaliştilor. Exact. Sunt tineri foarte mulţi dintre ei, le tremură genunchii când intră pe teren, sunt speriaţi de bombe. Vor mai avea destule prestaţii dezamăgitoare. La fel, şi victorii nescontate.

Acum, depinde de ce se doreşte la nivel de factor decizional. Se păstrează strategia? Cu Enache sau cu altcineva, considerat mai capabil s-o aplice? Sau revenim la cârpelile din trecutul apropiat? Vom vedea, mingea e în terenul domnului Şfaiţer. Cert e că meciul contra Stelei a fost un punct de cotitură. Marcel FLUERARU