Un an aproape irosit şi un viitor aproximativ

Retrogradată în Liga 2, rămasă fără jucători şi fără staff tehnic, dar cu o nouă conducere administrativă şi cu promisiunea unui consistent sprijin financiar, Politehnica Iaşi anunţa, vara trecută, un proiect pe doi ani pentru revenirea pe prima scenă a fotbalului românesc şi închegarea unei echipe solide, fără perdantele fluctuaţii de lot din ultima vreme.

Proiect realist, ţinând cont de conjunctura de atunci. Nu promisiuni deşarte. Doar că s-a pornit cu o gafă imensă din punct de vedere managerial. Strategie pe doi ani, dar contract doar pe unul singur pentru staff-ul tehnic.

Din acest motiv, Costel Enache nu şi-a putut face niciun plan pe termen lung. A căutat să încropească o echipă care să arate rezonabil şi să strângă cât mai multe puncte în ediţia de campionat recent încheiată. Nimic pentru sezonul următor, nicio construcţie de viitor. Nici mult trâmbiţata idee cum că ar fi izbutit să clădească o trupă greu de învins, cu o apărare puternică nu stă în picioare în faţa statisticii. 27 meciuri oficiale, 34 goluri marcate, 30 goluri primite. Cifrele seci devoalează o ofensivă prea impotentă pentru a visa la un loc de play-off în ediţia 2022/2023. Defensiva, nici pe departe de a fi impenetrabilă...

Mai mult, ultimele informaţii spun că nici nucleul actual nu va fi păstrat. Iarăşi reconstrucţie, iarăşi lipsă de omogenitate, iarăşi timp irosit şi bani cheltuiţi în van.

Încă o eroare de fond, acum de dată recentă: la ce folosesc următoarele două săptămâni cu lecţii de antrenament derulate aproape zilnic şi coordonate de un staff intermediar? Nu mai bine era vacanţă, clarificarea situaţiei fiecărui jucător, cine rămâne, cine pleacă, găsirea tehnicianului potrivit? Şi începerea din timp a campaniei pentru promovare...

Din păcate, sunt toate premizele ca scenariul din ultimii ani să se repete încă o dată. Antrenor adus în pripă, lot făcut pe repede-nainte, câteva luni de căutări, bâjbâieli, inconstanţă în joc şi în rezultate. Ori, ca să te baţi la promovare, trebuie cu totul altceva. În afară de bani, că nu joacă ăştia, ci fotbaliştii.

Deocamdată, viitorul apropiat e aproximativ, niciun contur clar, niciun început de construcţie temeinică, doar improvizaţii, promisiuni şi festivism. Alţii tac şi fac. Marcel FLUERARU