Religiile de mistere – partea I

Valoarea religioasa si culturala a “secretului”

Toate marile descoperiri si inventii au avut la baza secretul. Fapt mistic, aflat sau furat de la zei precum focul lui Prometeu, secretul ajuta omenirea sa inteleaga dar si sa supravietuiasca intr-un mediu ostil. Doar cei initiati ii puteau conduce sau invata pe ceilalti membri ai comunitatii secretele zeilor, destinul sau Calea de urmat.

Cu timpul, initierea în tainele anumitor tehnici stravechi a devenit accesibila întregii comunitati. Totusi tehnicile respective nu-si pierdeau cu desavârsire caracterul lor sacru. Exemplul agriculturii este graitor: la câteva milenii dupa raspândirea ei în Europa, agricultura îsi pastreaza înca o structura rituala dar “secretele meseriei”, asadar ceremoniile destinate sa asigure o recolta îmbelsugata, erau acum universal accesibile printr-o “initiere elementara”.

Mistica agricola straveche sacraliza sexualitatea, fertilitatea vegetatiei si hrana. Astfel apar ritualuri numite “sacramente”. Când în viata religioasa apar noi dimensiuni-problema mântuirii, nemuririi- apar revelatii despre modul de rezolvare a acestor probleme, revelatii care trebuiau sa ramâna secrete, dând alt înteles vetejirii si regenerarii naturii reprezentate de o divinitate.

Valoarea religioasa a “secretului” va fi exaltata în epoca elenistica. “Secretul sporeste prin sine valoarea lucrului care trebuie învatat” scrie Plutarh, pe la 100 d.H. Medicina, ca si filosofia elenistica posedau “secrete initiatice” asemanatoare cu “sacramentele” sau tainele religioase. Filosofii Neopitagorici sau Neoplatonici foloseau scrisul anume enigmatic în ideea ca maestrii nu-si revelau adevarata doctrina decât initiatilor. Rolul central al sacramentelor sau tainelor religioase în pagânism s-a manifestat prin cultul de mistere. Sfârsitul pagânismului nu a însemnat si disparitia sa, deoarece el a fost oculta (ascuns, deghizat) în crestinismul medieval prin “tainele bisericesti”.

 

Initierea în misterele privind moartea si mântuirea

Termenul de “Mistere” are o semnificatie destul de precisa în tehnicile de cult si se refera la o institutie religioasa capabila de a asigura Initierea. Nu exista mistere iraniene, babiloniene, egiptene sau traco-gete. Este vorba de un fenomen grecesc si elenistic, ale carui izvoare sunt în Initierile religiilor tribale si în societatile lor secrete. Continutul initierii se refera la început la vechea religie agrara, la natura personificata care moare si învie.

Misterele sunt deci culte initiatice secrete organizate. La aspectele privind religiat agricola se adauga un continut privind moartea si nemurirea, în perioada dinaintea epocii elenistice. Scopul suprem al misterului era identificarea dinaintea epocii elenistice. Scopul suprem al misterului era identificarea neofitului (Mystul sau initialul) cu acela al zeului adorat. La nivelul socitatii rurale, agricultura mostnita din neolitic cu traditia sa religioasa asigura o unitate care s-a mentinut timp de milenii, în ciuda influentelor prmite cin centrele urbane. Comparate cu aceasta uniformitate foundamentala, evidenta la populatiile agrare din Europa si Asia, societatile urbane prezentau o diversitate religioasa considerabila. Nu avem decât sa comportam  religiile urbane din Orient, Grecia si Roma înainte de epoca elenistica. Patrunderea nisterelor în aceste societati urbane, completa cultele orasului orasului-stat cu ideea apropierii omului de lumea divina si a regasirii fericite a initiatilor dupa moarte, idee preluata din mediul rural. Initiatii continuau sa practice cultele publice care respingeau ideile lor, de aceea, misterele erau uneori însusite si patronate de stat.

Unificarea lumii civilizate antice, începuta de Alexandru Macedon si desavârsita de imperiul Roman este comparabila cu realizarea unitatii culturale a lumii urbanizate va adopta un limbaj comun datorita religiilor de mistere. Inovatiile proprii religiile eleniste vizau salvarea individului. Organizatiile închise, presupunând initiere si revelatie eshatologica, îsi maresc numarul. Traditia initiatica a misterelor anterioare va fi reluata si amplificata de diferitele mistere centrate în jurul divinitatilor care au cunoscut si învins moartea. Zeii si zeitele misterelor elenistice Dionysos, Isis, Osiris, Cybele, Atis, Mithra erau mai aproape de om, se interesau de progresul lui spiritual si îi asigurau salvarea. Sincretismul greco-oriental care caracterizeaza noile religii de mistere ilustreaza puternica reactie spirituala a Orientului învins de Alexandru si supus cuturii greco-romane. Acest Orient îsi proclama doctrinele esoterice (destinate numai initiatilor) si metodele de mântuire.

 

Misterele epocii clasice

În Grecia clasica existau misterele de la Eleusis, privind pe  Demeter si Persefone, în jurulu carora gravita din epoca veche si Dionysos. Dionysistii, Orficii si Pitagoricii nu aveau pe atunci mistere sub forma unor institutii de initiere organizate. Totusi, misterele zeului traco-frigian Sabazios, identificat de unii cu Dionysos, aveau loc la Atena din sec. V î.H. Centrul initiatic din Samotrace, pentru Tracia, Macedonia si Epir, era renumit prin misterele kabirilor. Un cult initiatic organizat erau Misterele Cyblei si ale lui Attis, cu centrul în Frigia (Asia Mica).

Misterele din Eleusis erau o institutie de initiere patronata de statul atenian. Personajul principal era Kore-Persefona, fiica zeitei  Demeter. Alte mestere ale Demetrei erau la Andania si Lylosura.

Intiatii nu formau o “adunare”, nici o asociatie secreta comparabila cu cele ale misterelor din epoca elenistica.

Exista chiar si in prezent asociatii/culte, sau cum doriti sa le spuneti, care au preluat aceasta mostenire si incearca sa o reinvie. Mai multe detalii puteti afla mai jos:

• Hellenion
• Summerland Grove
• Magickal Mystery Tours
• Spring Mysteries Festival

Misterele din epoca elenistica si romana

Trasaturi comune

Noi divinitati ajung sa-si aiba culte initiatice organizate Dionysos, Isis, Mithra, Serapis, Jupiter Dolchenus, Cavalerul trac. Alaturi de ele se dezvolta misterele vechi ale Cybelei, Demetrei si al lui Sabazios. Inisierele secrete în aceste mistere nu se excludeau reciproc, astfel încât un participant putea sa acumuleze toate initierile pe care sexul, rangul si mijloacele sale financiare I le puteau procura.

Contururile anumitor zei de mistere sunt fluide iar atributele lor solare, precum si numele lor comune (Zeus, Jupiter, Helios, Sol, Sol Invinctus) indica un puternic un puternic amestec, definit ueori ca “Syncretism Solar”. În sec. IV, toate aceste zeitati (inclusiv Cybele) sunt ceresti, fiind identificate deseori cu Soarele, iar în acelasi timp, considerate supreme, fara sa fie resimtita aceasta situatie ca o conditie. În unele interpretari, diversitatea numelui lor nu face decât sa le ascunda identitatea esentiala.

 

Noul Dionysos

Organizarea institutiei initiatice a lui Dionysos care îl transforma în divinitate de mistere are loc catre sfârsitul sec. I. d.H. În aceasta perioada, cultul lui Dionysos este deosebit de bogat în simboluri Eshtologice.

Speranta postuma a initiatilor dionysiaci este descrisa de filosoful platonic Plutarh din Cheroneea (circa 45-125 d.H.) si de numeroase reprezentari figurate. Sufletele se aflau într-o permanenta star de betie cereasca.

 

Misterele zeitei egiptene Isis

 

Etapele initierii în misterele zeitei Isis sunt descrise, incomplet si confuz de Apuleius din Madaura (125-162 d.H.) în romanul sau în limba latina “metamorfoze” sau “Magarul de aur” care scrie: “Am trecut hotarul mortii, am calcat pragul Proserpinei (Persefonei) iar de acolo m-am întors, strabatând toate elementele; am vazut la miezul noptii soarele stralucind cu o luminita orbitoare; m-am apropiat de zeii infernului si de zeii cerului si I-am adorat de aproape”. Pare sa fi fost un spectacol regizat sau efectul unor droguri sau relatarea simbolica a unei initieri cifrate.

 

Misterele mitraismului

Misterul lui Mithra (zeu cu nume iranian si continut elenistic) avea loc într-un templu numit Mithraeum (la plural, Mithraea) care imita pestera. Ierarhia acestui cult era versata în Astrologie iar participantii erau numai barbati si de obicei, militari. Initierea presupunea sapte trepte, fiecare tutuleta de una din cele sapte planete. Pe monumentele figurate, Mithra este reprezentat sacrificând un taur, înconjurat de animale simbolice, scena care se preteaza la interpretari astrologice.

 

Misterul cavalerului trac

Acest cult de mistere este o simplificare a Mitraismului cu integrarea anumitor elemente  religioase din provinciile dunarene ale Imperiului Roman. În loc de taur se jertfea un berbec iar initierea avea trei trepte, primele doua sub egida lui Marte iar al treilea, tutelat de Soare. În scenele figurate apare si o zeita cu un peste.

Din cate se pare, mult mai tarziu, imaginea sa se confunda cu cea a Sf. Gheorghe, cel care ucide balauri.

 

Misterele lui Sabazios

Sabazinos, un stravechi zeu traco-frigian a devenit patronul misterelor în sec. II d.H. Dupa scriitorul crestin Clement din Alexandria (decedat 215 d.H.), în momentul central al initierii se introducea prin pieptul adeptului (Per Sinum) un sarpe de aur care iesea prin spate.

 

Misterele lui Sarapis

Sarapis (Osir + Apis) a fost nascocit si introdus ca zeu oficial al Egiptului elenistic sub regii macedoneeni din dinastia Ptolomeilor.

Principalul Serapeum era la Alexandria dea în multe orase grecesti erau societati de Sarapistai, credinciosi ai lui Sarapis.

 

Misterele lui Jupiter Optimus Maximus Dolichenus

Este vorba de zeul cerului de la Doiche (Asia Mica), transformat de greci în Zeus Oromasdes si importat la Roma de soldatii romani din provincia Commagene. A devenit un zeu imperial de mistere care primeste numele regelui zeilor, care figureaza în mod curent si ca epitet al altor zei de mistere: Jupiter sabadius, Jupiter Sarapis.

Sursa: http://www.descopera.org/