Alexandru Ioan Cuza înjurat de către N.T.Orășanu! "Dictatorul" Cuza-l bagă în pușcărie

 Alexandru Ioan Cuza, ales domnitor al Țărilor Române în 1859, a fost întâmpinat la intrarea în București de către N.T.Orășanu în fruntea unei mulțimi entuziaste. În scurt timp, N.T.Orășanu întoarce foaia și din “dictator” nu-l scoate pe A.I.Cuza. Îl face harcea-parcea în satirele lui. Ministrul Internelor îl bagă-n pușcărie de câteva ori pentru blestemățiile pe care Orășanu le scrie. Citiți despre viața, hazul și necazul celui care a fost N.T.Orășanu. Asta e istoria lui N.T.Orășanu, dar și a oricărui om care își pierde, pe drumurile vieții, hazul.

Prima întâlnire N.T.Orășanu-A.I.Cuza

Alexandru Ioan Cuza? Îl știți, sper. Domnitorul Unirii de la 1859. Doborât de la Putere de Monstruoasa Coaliție a lui C.A. Rosetti și I.Brătianu. Dar cine e N.T.Orășanu (n. 1833, Craiova - d. 7 august 1890, Negreni, Olt)? Un tipic autor unionist. Știa de toate, fără nu avea cine știe ce studii. Dar cât știa consuma în luptele sale de fiecare zi. Ca să supraviețuiască, ca să se afirme. Scrisese satire despre năravurile bucureștenilor pe când C.A.Rosetti îl descoperă și-l ia colaboratorul său la “Românul”. În scurt timp C.A.Rosetti îi face, pe banii lui, propria jucărie, un ziar satiric. Este primul ziar satiric cunoscut “Ţânţarul: 28 februarie/12 martie – 15/27 august 1859.

N.T.Orășanu în această ipostază se va întâlni cu A.I.Cuza, domnitorul Unirii Principatelor, la bariera Bucureștilor. Întâmplările sunt consemnate în broșura “N.T.Orășanu - O pagină a vieței mele sau 22, 23 și 24 ianuariu 1859, București, Imprimeria Națională, 1861”.

N.T.Orășanu nu era domnitorul Țării, dar era tânărul cu condei. Stăpânul Satirei. La bariera Bucureștiului, s-au întâlnit Domnitorul Țării și Stăpânul satirei. Și, culmea, nu s-au atacat. Domnul și Umoristul s-au bucurat, s-au îmbrățișat. A fost prima și ultima întrevedere dintre cei doi. În scurt timp, va începe războiul. Dintre Dictator și Satiric.

CUZA

ORASANU

“Să măturăm / să scuturăm / și murdării / și tâlhării / gunoi și praf / boier și graf / și din palate / și de prin sate”

În broșura “Închisorile mele” (1861) Orășanu arată că pe 27 septembrie 1859 organizează și participă la protestul public din Sala Bosel-București. Adunarea protesta împotriva interzicerii “Românului” și a lui “Nichipercea”. Prim-ministrul Kretzulescu ordonă înăbușirea adunării cu armata. Orășanu este prins și-și lovește paznicul. Fuge. Este prins de sergentul Taie-pungă și întemnițat. Mama și soția lui Orășanu sunt acuzate de instigare la violență.

Rosetti va fi arestat pe 29 septembrie. În procesul din 20 noiembrie din 12 acuzați doar Orășanu este acuzat ca șef al răscoalei și rămâne în închisoare. Va urma curând după eliberare, un proces intentat de consulul Moscovei (denigrare la Înalta Poartă - articol-compilație în “Spiriduș”, inspirat de presa franceză privind influența ambasadorilor la Constantinopol). Sancțiunea va fi de o lună de închisoare și 100 lei amendă.

O altă arestare va veni ca urmare a unui articol taxat denigrator la adresa guvernului Ion Ghica. Ghica era numit “dromader” (pentru antecedentele sale post 1848 de Bei de Samos). Sancțiunea va fi de trei luni de arest și 1000 lei amendă. Vor urma trei luni de detenție pentru taxarea guvernului Costa Foru drept “cabinet de zoologie”. Boerescu, ministru în guvernul Epureanu îl va întemnița pentru calomnie și el. (Sursă: Orășanu, 1861)

Interziceri și arestări

Se spune că N.T.Orășanu a cerut audiențe după audiențe. A.I.Cuza nu i-a acordat niciuna. Vroia să-i spună lui Cuza cum merg lucrurile pe lumea asta, cum ar trebui să facă reformele. Orășanu împărtășea nerăbdarea mentorului său, Rosetti. Cert este că adevăratul război îl va porni mentorul Rosetti, iar N.T.Orășanu și satirele lui vor accentua disputa. C.A. Rosetti și grupul său liberal vede că-s îndepărtați de la guvernare. Vede că A.I.Cuza “dezertase” de la idealurile liberale. A.I.Cuza se retrage-n spatele camarilei sale și a preacurviilor sale. C.A.Rosetti cel intransigent și N.T.Orășanu satiricul reacționează virulent. Rezultatul îl cunoaștem.

Nimic la Rosetti nu rămânea la nivelul cuvântului. Mergea până-n pânzele albe. Astfel, apare lovitura de stat din 1966, Monstruoasa Coaliție condusă de C.A.Rosetti, printre alții.

ROSETTI

Dar cum a luptat N.T.Orășanu în aceste condiții?

A fost în tot acest timp ecoul lui C.A Rosetti. Dar, atenție, și omul cu condei satiric care își schimba identitățile și gazetele. După “Ţânţarul: 28 februarie/12 martie – 15/27 august 1859, au urmat “Nichipercea”: iul. 1859 – mai 1879, cu întreruperi, interziceri şi cu alte denumiri: “Coarnele lui Nichipercea”, “Coada lui Nichipercea”, “Adio la Nichipercea”, “Ochii dracului”, “Arţagul dracului”, “Codiţa dracului”, “Ghearele dracului”, “Cicala” (1865, 1866), “Sarsăilă” (26 febr. 1866 – 6 iun. 1871).

Ce-o fi cu atâtea gazete?

Simplu! Cine intră în pielea epocii descoperă cu A.I.Cuza și sistemul lui domnesc au cenzurat gazetele care criticau în draci domnia, inclusiv Nichipercea lui N.T.Orășanu. Ce a făcut Nichipercea Orășanu? Și-a schimbat numele gazetei, dar năravul ba. Teribil Orășanu ăsta! Era băgat la pușcărie și-n continuare scotea gazeta! Scria în pușcărie, dădea prin interpuși textele, gazeta se tipărea. Își schimba semnătura: Iago, Ioana lui Vișan Văduvă, Netto, Nicor, Odobașa, Orășenescu, Cetățenescu N.T., Palicariopolu. Pe scurt, teribil gazetar! Înfocat umorist. Nici Rosetti nu scria ca el, și Rosetti îngropa de viu omul.

Cenzura care face vedetă din Nichipercea

După Unirea lui Al.I.Cuza, în domeniul legislației jurnalistice se revine la legea presei a lui Grigore Ghica (1857). Presa este declarată liberă, dar Ordonanța Guvernului N. Kretzulescu interzicea “defăimarea domnitorul țării sau atacarea demnității domniei, defăimarea religiei domnitoare sau a religiilor cunoscute, defăimarea clerului în exercițiul funcțiunii sale spirituale, a ataca onoarea și demnitatea domnilor statelor streine și reprezentanții acestora. Era interzis a provoca la arme, la intervenții străine, la nesupunere față de domn, la răsturnarea așezământului fundamental al țărei și al principiului proprietății, de a zidări la ură și dispreț asupra guvernului, de a ultragia funcționarii publici în funcțiile lor, fără ca aceasta să împiedice o discuție a actelor lor, de a ataca moralitatea publică, onoarea sau viața privată a fiecărui cetățean, a ultragia demnitatea camerelor legiuitoare.” (M. Petcu, 1999 :115,116) Al.I. Cuza reinstaurează și autorizațiile prealabile și cauțiunile. Foile "Reforma", "Apele furtunoase", "Convențiunea", "Actualitatea", "Nichipercea" sunt suprimate prin ordinul prim-ministrului N. Krețulescu.

KRETULESCU

Guvernul ce-i va succeda, Ion Ghica, va anula cauțiunile și va lăsa libere gazetele, însă doar pe durata mandatului său. Aceleași motive ca în 1857 vor duce la suspendarea "Românului", și pe vremea lui Al.I. Cuza: "neîmpăcatul resbel ce declarase guvernului și pentru violența articolelor sale."

Împotriva cenzurii, se practica schimbarea titulaturii ziarului. N.T. Orășanu va proceda astfel. C.A. Rosetti scoate ”Libertatea”, suspendat iar de regimul Cuza, de data asta “pentru spirit de ură și resbel contra noii ordine de lucruri”. În anul următor, C.A. Rosetti va scoate "Conștiința națională", care va dura, din aceleași motive, o lună. Trebuie înțeles faptul că suprimarea lui Nichipercea a dus la martirizarea lui Orășanu. A contat, de fapt, în sine nu audiența ziarului satiric, cât mai ales adaosul la gloria personală a jurnalistului. Astfel, se explică numeroasele schimbări de nume ale publicațiilor, pseudonimele, dar mai ales popularitatea lui N.T.Orășanu în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Conform legii presei, presa satirică a lui Orășanu era ilegală pentru atacurile la Putere, Biserică, dar conform gustului public al momentului Orășanu înfrunta cenzura, tirania, Puterea.

O precizare

Deși întemnițările sunt acte de susținere ale grupului politic, din care face parte, totuși Orășanu se revoltă contra tutorelului său Rosetti și-l vede pe Cuza cu ochi mai buni în 1865. În 1865, în iarnă, N.T.Orășanu află de conspirația pusă la cale de Rosetti și-l anunță pe Cuza, fără să-i indice o dată exact stabilită. (conform Valentineanu, ministrul Reformei și șeful siguranței: 1898). Rosetti îl va disgrația de la sufletul lui pe N.T.Orășanu. Cuza, însă, nu a aflat la timp. Sau mai bine zis, Domnitorul nu s-a încrezut în cuvântul Umoristului.

Cum și-a pierdut hazul N.T.Orășanu?

Pasul ZERO: Mentorul își disgrațiază ucenicul

Pe 9/10 sept 1866 “Românul” lui Rosetti publică 2 reclamații împotriva lui NTO. Avuseseră altercații la Spitalul Coțea. Recalcitrant este Orășanu. Alt anunț: Furt dintr-o locuință particulară. Autor tot Orășanu. Chiar dacă Orășanu vine cu desmințiri în “Românul”, este de constatat faptul că mentorul său spiritual publică astfel de articole la adresa discipolului (Rosetti, 1898).

Pasul ÎNTĂI: nu mai e singurul umorist de pe piață cu gazetă. N.T.Orășanu va tipări pe cheltuiala proprie: “Sarsăilă” (26 febr. 1866 – 6 iun. 1871), “Ghimpele” (29 mai 1866 – 11 ian. 1870, 25 ian. 1870 – mai 1879). Dar în intervalul 1866 – 1904 steagul presei satirice este preluat de B.P. Hașdeu, I.L. Caragiale și A.Bacalbașa. Caragiale va lucra cu mărturisitul său maestru Orășanu la Ghimpele, dar stilistic ruptura se vede de la o poștă. Verbul lui Orășanu nu mai are viață, țintă și culoare. O sărăcie a limbajului se simte. Lipsa de lectură se simte la Orășanu. Caragiale e adaptat timpurilor noi. Cuvântul lui e cultivat, adaptat noului public. Ruptura e iremediabilă. La fel, vorbim și-n cazul lui Hașdeu și Orășanu. Oricât de enciclopedist e Orășanu nu are anvergura lui Hașdeu.

HASDEU

Pasul al DOILEA: NTO - "orbește"

În 1867, N.T.Orășanu scria:“sunt exilat de o societate cu cei mai proști scriitori umoristici”. Trecând perioada gloriei personale în care era arestat de guvernele Cuza, Orășanu face o constatare nedreaptă. Dacă poate valoric era peste Pantazi Ghica cu al său “Păcală” (1860) sau peste Fundescu cu al său “Pepelea” (1860), totuși, din 1863 apăruse Hașdeu cu al său “Aghiuță”, iar din 1866 Hașdeu se unise cu Vellescu, Nicoleanu și Fundescu și tipăresc “Satyrul”. O dată cu Hașdeu, deși analfabetismul și puterea de cumpărare nu au marcat alte variațiuni în rândul publicului, se impune un nou stil de a face satiră, cu mai mult ecou în elitele politice. N.T.Orășanu “va orbi”. Până la sfârșitul vieții nu va recunoaște altă valoare decât cea a scrisului său. Cu adevărat valoare în 1859, în 1866 deja era depășită. N.T Orășanu nu va avea măsura a ceea ce era după 1866.

Pasul al TREILEA: încurcă treburile. Va băga umor și acolo unde trebuie să fie serios

Este evident că Orășanu a acceptat variate slujbe ale statului. Gazetăria nu avea un public numeros. Deci, n-aveai cum să trăiești strict din scris. Știm revolta de mai târziu a lui Eminescu, Caragiale, Creangă care se pronunță public asupra acestui neajuns. Orășanu a pățit-o la fel. Problema însă a fost dublată de comportamentul lui Orășanu. Încurca rolurile, codurile sociale. Inspector la Regia Monopolului Tutunurilor (guvern Catargiu-conservator) i se cere demisia pentru că semnează o petiție anti-guvern. În 1886 - 1888 ca director al Monitorului Oficial i se cere sã demisioneze din nou. Motivul: Președintele Comisiei financiare ținuse un discurs în Cameră. Una spusese despre retribuția tipografilor, alta apare în Monitorul condus de Orășanu. Acolo apare textul modificat “satiric” (despre parcursul de funcționar al lui N.T.Orășanu în Trifu, 1974: 176 și 192).