Elena Ceaușescu, doctor în chimie fără studii. Ce se întâmplă cu titlul de academician, după 32 de ani de la moartea ei

 

Elena Ceaușescu este cunoscută ca una dintre puținele Prime Doamne care s-au implicat mai mult decât ar fi trebuit în munca soților lor. Se pricepea de minune să manipuleze multe acțiuni prin intermediul lui Nicolae Ceaușescu. Cu numai patru clase, a reușit să obțină titlul de doctor în chimie și să intre în funcția de prim-vice-ministru. Ce se va întâmpla cu diplmele sale.

Elena Ceaușescu a devenit doctor în chimie, deși avea doar patru clase

Născută pe data de 7 ianuarie 1916, Elena Ceaușescu provenea dintr-o familie de agricultori și comercianți din Petrești, Dâmbovița, potrivit biografiei sale din arhivele naționale românești. A fost un personaj marcant al istoriei românești din perioada de dinainte de Revoluție, cunoscută mai ales pentru faptul că avea o autoritate foarte puternică asupra soțului ei, iar astfel putea să influențeze foarte ușor mersul lucrurilor.

La 14 ani, pe când era elevă în clasa a IV-a primară, ar fi rămas repetentă. Singurele materii la care ar fi reușit să promoveze erau Muzică, Sport și Lucru Manual. În 1936, Elena Ceaușescu s-a mutat în București, împreună cu fratele ei, având la activ numai patru clase primare. S-a angajat ca muncitoar necalificat într-o fabrică de medicamente, după care, cu ajutorul unor prieteni de-ai fratelui său, a obținut un post de ucenică la fabrica de textile Jaquard.

 

După război, Elena Ceaușescu a început să lucreze într-un laborator chimic. Așadar, cu numai patru clase, a reușit să dețină funcții foarte importante, precum cele de cercetător științific în domeniul chimiei și prim-viceprim-ministru.

„Polimerizarea stereospecifică a izoprenului” – lucrarea sa de doctorat din 1967

Se pare că Elena Ceaușescu a urmat cursurile serale ale Institutului Politehnic din București timp de șapte ani, începând din 1950, iar după absolvire s-a angajat la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie (ICECHIM), în cadrul departamentului care se ocupa de elastomeri – un tip de polimeri.

Andrei Dumbravă, medic și lector superior la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, spune că acesta este probabil motivul pentru care s-a „specializat” în cercetarea polimerilor în publicațiile sale academice. „A fost doar o chestiune de noroc”, a spus el, potrivit The Guardian. „Înainte de a obține „doctoratul” și înainte de a obține „diploma” de licență în chimie, ea a fost un muncitor necalificat în institut, sub supravegherea persoanei care a lucrat cel mai mult la doctoratul ei.”

În cartea sa Kiss the Hand You Cannot Bite: the Rise and Fall of the Ceaușescu, Edward Behr a scris: „Nu există nicio înregistrare a diplomei sale de chimie înainte de doctorat… dar în 1960 avea un loc de muncă cu normă întreagă ca cercetător la Institutul de Chimie (ICECHIM), iar în 1965 devenise director al acestuia.”

 
Nu recunoștea nici măcar formulele de bază din chimie
Elena Ceaușescu a fost celebrată de propaganda de stat în timpul regimului soțului ei ca fiind un cercetător în chimie de renume mondial, deși nu avea nicio calificare credibilă. Cercetătorii spun că unele dintre lucrările sale sunt încă citate și accesate, deși abia dacă era alfabetizată în domeniul științei. Aceasta nu era capabilă să recunoască formulele de bază predate studenților din primul an de chimie.

Reputația științifică a Tovarășei nu ar fi atins dimensiuni internaționale fără ajutorul publicațiilor, instituțiilor și liderilor politici occidentali. Dumbravă spune că a avut o „dorință copilărească” de a fi umplută cu cadouri din întreaga lume, ca semn al prestigiului ei.

„Faima ei internațională a fost susținută prin forțarea chimiștilor români să scrie lucrări, dintre care unele au fost publicate în reviste internaționale, precum și o carte care a fost tradusă în engleză și publicată de Pergamon Press, un editor academic britanic foarte cunoscut”, a spus Chris Isloi, cercetător în neuroștiință și psihologie cu sediul la Londra, potrivit aceleiași surse.

Ion Mihai Pacepa, fostul șef al Serviciului de Informații din România, care a dezertat în 1978, a scris în cartea sa Orizonturi Roșii că Ceaușescu a cerut ca universitățile din New York și Washington să îi acorde titluri onorifice.

„Am încercat tot posibilul să explic că președintele american nu avea aceeași putere pe care o avea românul. Singurul rezultat, însă, a fost furia Elenei.”, a scris Pacepa.

Cercetătorii români cer să fie eliminat numele Elenei Ceaușescu de pe lucrările științifice
La 32 de ani de la execuția soției fostului dictator comunist Nicolae Ceaușescu, cercetătorii români solicită editurilor academice să elimine numele Elenei Ceaușescu din aproape două duzini de lucrări științifice și cărți publicate în mod fraudulos ca fiind opera ei.

De asemenea, ei doresc ca titlurile onorifice, premiile și doctoratul Elenei Ceaușescu să fie revocate, iar instituțiile care au onorat-o – inclusiv Societatea Regală de Chimie din Marea Britanie și Politehnica din centrul Londrei (în prezent Universitatea Westminster) – să-i retragă recunoașterea și să admită faptul că, în realitate, cariera sa științifică a fost falsă. Doctoratul ei nu a fost niciodată retras în România, chiar multă lume știa că nu ea l-a scris.

„Academicianul care nu știa să citească … Analfabeta ajunsese academician”
25 decembrie 1989, procesul soților Ceaușescu. „Savanta de renume mondial” s-a enervat când judecătorul Gică Popa a spus că „analfabeta ajunsese academician”. Principala misiune a magistratului era aceea de a zdruncina mândria, ogoliul, încăpățânarea și aroganța lui Ceaușescu. Apela la diferite ironii, chiar și jigniri.

Judecătorul: Dânsa este vorbăreaţă, dar am văzut-o de mai multe ori că numai citea… da, „citea”… Savantul, inginerul, academicianul, care nu ştia să citească. Analfabeta ajunsese academician.

Elena Ceauşescu: O să te audă intelectualii din ţara asta şi toţi colegii mei! O să te audă colegii mei ce vorbeşti! O să te audă!”, se arată în stenogramele procesului soților Ceaușescu, potrivit Adevărul.