FOTO/VIDEO - Povestea romanței, liedul românesc

 

Romanţa este considerată de specialiştii din domeniul muzical drept una din cele mai vechi subgenuri de muzică uşoară. A fost întâlnită prima oară în repertoriul lăutarilor dar şi în cadrul unor piese de teatru, spre finalul secolului al 19-lea.

Era definită ca „un cântec tânguios, o istorioară veche, în versuri naive”. Este înrudită cu liedul. Melodia este strofică, iar textul liric este ca o mărturisire directă a unor sentimente pe înțelesul tuturor.

Cam după 1848, romanța ocupă un loc aparte în repertoriul lăutarilor, dar și al teatrelor. Romanța „Flori de nufăr”, (Mândra mea de altădată) este socotită prima romanță românească scrisă de un compozitor cu pregătire muzicală. Ionel Băjescu-Oardă a compus-o și a înregistrat-o pe un disc de ebonită în 1905. Un alt mare compozitor de romanțe este Ionel Fernic, care încă de la 17 ani se face remarcat cu romanța „Balada crucii de mesteacăn” cântată de Dorel Livianu, iar mai târziu scrie „Îți mai aduci aminte, doamnă?” interpretată de Jean Moscopol.

Alexandru Leon scrie „Pentru ochii tăi cei dulci” și „Mi-ești dragă” cântată de Jean Moscopol cu acompaniament de pian și violoncel. Petre Andreescu dă lovitura în 1933 cu romanța-tango „Sub balcon eu ți-am căntat o serenadă”. Nello Manzatti, uitat pe nedrept, scrie „Frumoasa mea cu ochii verzi” - interpretată de Petre Alexandru și „Vânt de seară” cântată de Dorel Livianu. Romanta a fost mereu o creatie de dragoste scrisa pentru cineva.

Cunoscuta şi apreciata cântăreaţă Mia Barbu a publicat în 1976, la Editura Muzicală, cartea „150 de romanţe“. O parte din ele sunt chiar creaţia marii artiste, dar şi a altor compozitori, precum Ernest Alexandrescu, Ionel Băjesscu –Oardă, Ionel Brătianu, Alexandru Corfescu, ş.a. Printre cei mai cunoscuţi interpreţi de romanţe, din prima jumătate a secolului 20, se numără Jean Moscopol, Cristian Vasile, Dorel Livianu, Petre Andreescu, Titi Botez, Gion, Maria Tănase, Mia Braia iar spre finalul secolului, Gică Petrescu sau Ioana Radu.